Expoziţia a fost realizată de Arhivele Naţionale ale României în colaborare cu Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Serviciul Istoric al Armatei şi Arhiva Naţională de Filme.
Vernisajul va avea loc în 21 septembrie 2010, începând cu ora 17:00, la sediul central al Arhivelor Naţionale, B-dul Regina Elisabeta nr. 49.
Expoziţia poate fi vizitată în perioada 22 septembrie - 21 decembrie 2010, de luni până vineri, în intervalul orar 8:30-15:30. Intrarea liberă.
2 comentarii:
Titlul expozitiei de la Arhivele Nationale, Cedarea Basarabiei, este incorect romaneste si duce la pierderi de fonduri pentru cercetari istorice. Generatia Marii Uniri ar fi vorbit, ca intotdeauna, de Rapirea Basarabiei.
Intre 6 ianuarie 1940, cand exprima la Chisinau hotararea de a nu ceda, si 26 iunie 1940, cand a inceput bolsevizarea Romaniei, Carol al II-lea a constatat incredibila prabusire a Frantei si a Angliei, pentru ale caror garantii privind Romania Regala Mare sanctiona orbitor Titulescu de la Societatea Natiunilor pe Hitler si pe Mussolini.
E un miracol ca acest impulsiv Hohenzollern, Regele Carol al II-lea, nu a tras sabia la obraznicia lui Molotov, spre a o lua apoi la sanatoasa cu Lupeasca lui de indata ce tancurile si desantul Armatei Rosii ar fi trecut linia inca nefortificata Focsani-Namoloasa-Galati. Prin extinderea pretentiilor asupra Bucovinei, prin termenul sufocant, prin umilirea militarilor nostri si mai ales prin incitarea cekista a civililor la provocari, puterea sovietica a cautat tot timpul acel casus belli care sa-i permita fixarea granitei Republicii Sovietice Moldova pe Carpati si pe Milcov. Si nimeni n-ar fi prelungit Al Doilea Razboi Mondial numai ca să-i restituie Romaniei macar o granita pe Prut sau pe Siret.
Cum-necum generatia Rapirii Basarabiei si Bucovinei a declansat si purtat pana la Volga si Caucaz Razboiul Sfant pentru dezrobirea acelor romani, de indata ce s-au gasit niste aliati, fie ei si fascisti, pe cand nechezolii nostri din 1992, de exemplu, nici macar n-au fost in stare sa lumineze poporul ceas de ceas despre Razboiul din Transnistria, darmite sa alerge ca voluntari la Tighina sau sa adopte consecvent idealuri monarhiste ori unioniste, cari ar fi dat un sens idealist si condamnarii solemne a bolsevismului. Am auzit si un mare meloman distiland la radio explicarea lasitatii civice de azi tocmai din Cedarea Basarabiei, nu din neluminarea poporului, si ma mir cum de nu este analizat in profunzimea urmarilor exemplul dubios al polonezilor care la 1 septembrie 1939 n-au cedat pretentiilor puterilor revizioniste, asa ca s-a vazut pe viu la ce ne-am fi expus rezistand cu nesabuinta. Polonia interbelica, a ofiterilor cu fumuri nobiliare, privea cu trufie spre noi, ingaduindu-si a boicota livezile si podgoriile basarabene pentru ca dupa grevele din 1929 noi am preferat carbunele din Valea Jiului. Si, previzibil, si-a aparat demonstrativ onoarea, numai ca in trei saptamani si-a refugiat Tezaurul si conducatorii peste Ceremus spre sud! Neignorand Holocaustul nostru din Transnistria, constatam totusi ca romanii regali, conservand cam balcanic Armata si fiinta Statului, au evitat prin cedari cateva catastrofe: un masacru al elitelor ca cel de la Katyn, o exterminare in totalitate a evreilor de dincoace de Prut ca a celor polonezi şi, în fine, o configurare de catre altii, artificial deplasata spre vest, a granitelor, necontestata doar atat cat va dura prosperitatea in Germania.
Trimiteți un comentariu