Gavril
Vatamaniuc, unul dintre cei mai cunoscuţi partizani anticomunişti s-a stins din
viaţă la 1 martie 2012 în Frasin, Suceava.
S-a
născut la 25 noiembrie 1924 în Suceviţa, într-o familie de agricultori. A urmat
7 clase şi s-a ocupat cu agricultura până a fost înrolat. Ca sergent major de jandarmerie, Gavril Vatamaniuc
a intrat în conflict cu ofiţerul politic, motiv pentru care a fost îndepărtat
din armată şi pus sub urmărirea Securităţii. De teama arestării, s-a înarmat şi
la 25 noiembrie 1949 a plecat în pădurile Suceviţei. Prima iarnă a petrecut-o
singur, într-un bordei construit de el, cu alimente primite de la familie. În
vara anului 1950, i s-au ataşat doi consăteni, fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş,
urmăriţi şi ei de Securitate.
Activitatea
grupului a constat în tipărirea şi răspândirea de manifeste, distrugerea
manifestelor de propagandă comunistă din Suceviţa, propaganda de la om la om şi
chiar la grupuri de muncitori forestieri.
Deşi
Securitatea, a infiltrat informatori printre muncitori şi unii pădurari erau
chiar agenţi, majoritate localnicilor îi simpatizau pe partizani, le dădeau
mâncare şi informaţii. În felul acesta au reuşit să supravieţuiască o perioadă
de timp atât de îndelungată, în condiţiile în care satele din care proveneau
erau sub controlul Securităţii, iar rudele şi prietenii erau arestaţi.
În 18
ianuarie 1955 un pădurar a depistat locul unde partizanii îşi construiseră
bordeiul şi a sesizat Securitatea. O companie de la Botoşani a înconjurat zona
şi a atacat bordeiul în care se aflau numai Gavril Vatamaniuc şi Vasile
Motrescu. În urma schimbului de focuri trei securişti au fost ucişi, iar cei
doi au scăpat din încercuire.
La 17 octombrie 1955 a fost prins Vasile Marciuc, din
Suceviţa, iar în urma anchetei a declarat locul unde se afla ascuns Vatamaniuc.
La 18 octombrie 1955 acesta a fost arestat în satul Voievodeasa, judecat la 30
iulie 1956 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsă redusă ulterior la
25 de ani muncă silnică. A executat pedeapsa în închisorile Suceava, Jilava, Văcăreşti,
Aiud, Botoşani, Gherla. A fost eliberat la 3 august 1964.
Grupul
din care a făcut parte Gavril Vatamaniuc a activat în zona Suceviţa, în perioada: 25 noiembrie 1949 - 13/14 ianuarie 1958 (arestarea lui Vasile Motrescu), fiind,
prin urmare, unul dintre cele mai longevive organizaţii de luptători
anticomunişti care au activat în munţii României.
Ca şi alţi supravieţuitori ai
terorii comuniste, şi Gavril Vatamaniuc şi-a împărtăşit experienţele de
partizan după 1989. Astfel a apărut volumul de interviuri semnat de Constantin
Hrehor, Muntele mărturisitor. Anii
rezistenţei / Anii suferinţei. Dialog cu Gavril Vatamaniuc, erou al Rezistenţei
armate din munţii Bucovinei, Timpul, Iaşi,
2002; Apologeticum, 2004; De asemenea, un volum deosebit de interesant despre
anii în care a fost fugar este şi cel îngrijit de Adrian Brişcă, Jurnalul
unui partizan: Vasile Motrescu şi rezistenţa armată din Bucovina, Institutul Naţional pentru Studiul
Totalitarismului, Bucureşti, 2005.
Nu l-am cunoscut personal, dar am avut privilegiul să îl aud
vorbind cu ocazia conferinţei „Gavril
Vatamaniuc - Memoria vie a spiritualităţii româneşti” organizată de Fundaţia
„Arsenie Boca” în 17 decembrie 2010.
M-a impresionat atunci prin simplitatea,
sinceritatea şi profunzimea discursului, cum puţini foşti luptători în munţi
sau deţinuţi politici pe care i-am intervievat sau i-am auzit vorbind au
reuşit. A spus atunci că la el acasa, la Frasin, este binevenit oricine. Că are
o casă mare şi e mereu bucuros de oaspeţi. Mi-am spus atunci, în gând, că nu am
fost niciodată în Suceava, binecunoscută pentru peisajele deosebite, şi că, de
ce nu, aş putea odată să mă duc şi „să onorez” invitaţia făcută unui întreg
auditoriu. Nu am fost încă în judeţul Suceava şi nu ştiu când o să ajung
pe-acolo. Dar un lucru ştiu sigur, că fără Gavril Vatamaniuc, cel puţin pentru
mine, zona Sucevei este mai săracă în simboluri.
Cei interesaţi pot găsi on line volumul Muntele mărturisitor şi alte mărturii video cu Gavril Vatamaniuc pe site-ul procesulcomunismului.
De asemenea, descrierea înfruntării cu Securitatea de la Bâtca Corbului, din 1955, poate
fi citită în ediţia din 2 martie 2012 a ziarului România
Liberă.
3 comentarii:
Eu am onorat inviatația și nu am regretat. Gavril Vatamaniuc pentru asta trăia: să-și spună povestea oricui ar fi vrut să-l asculte.
M-a primit ca și cum ne-am fi cunoscut de multă vreme deși, emoționat, nu îndrăzneam decât să-i strâng mâna în semn de respect...
Intenționam să petrec câteva minute cu el, dar am plecat după mai multe ore, refuzând cu greu invitația de a rămâne câteva zile, ca să poată să-mi povestească tot....
CEL DIN FOTOGRAFII ESTE VASILE MOTRESCU, ACEEASI GAFA ERA SI-N ULTIMUL "ROST", L-AM ANUNTAT SI PE D-NUL CLAUDIU TARZIU
Multumesc de semnalare. Am corectat-o.
Trimiteți un comentariu