Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Radu Ciuceanu

    S-a născut la 16 aprilie 1928 în Gai, o suburbie a Aradului. A urmat Colegiul „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1946, iar în 1947 s-a înscris la Facultatea de Medicină. În același an a inițiat și condus o organizație anticomunistă afiliată la Mișcarea Națională de Rezistență din Oltenia condusă de generalul Iancu Carlaonț. A fost arestat la 22 septembrie 1948 ca student și, după ce a fost anchetat de Securitate, Procuratură și NKVD, a fost condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 15 ani temniță grea pentru „crimă de uneltire împotriva ordinii sociale”. A executat pedeapsa în închisorile Craiova, Pitești, Jilava, Târgșor, Gherla, Dej, Jilava, Văcărești, Poarta Albă.

În închisoarea Pitești a cunoscut temuta reeducare, fiind torturat în primul mare lot de victime. A încercat să riposteze, dar a fost repede anihilat. Pentru că la întocmirea formalităților s-a declarat elev, în 1950 a fost transferat la penitenciarul Târgșor, unde deși primise ordin să nu vorbească despre ce se întâmpla la Pitești, i-a prevenit pe deținuții de acolo. Ulterior în închisoarea Gherla a fost din nou supus torturilor.

    A fost eliberat la 18 septembrie 1963, însă i s-a fixat domiciliu obligatoriu până în 1965 și a rămas în atenția Securității, mai ales că a continuat să aibă o atitudine ostilă regimului. Până în 1965 nu a primit drept de lucru și buletin de identitate. A lucrat ca muncitor necalificat (1965-1966), apoi ca bibliotecar la Institutul Central de Cercetări Agricole (22.02.1966 - 05.05.1966), muncitor la Institutul de Studii și Prospecțiuni pentru Îmbunătățiri Funciare (05.05.1966 - 01.10.1967), sau ca fotograf la Cooperativa Arta Fotografică. Între 1968-1972 a urmat cursurile Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti și și-a obţinut licenţa în 1972.

A lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie (o lună în 1975) și la Muzeul Național de Istorie și Arheologie al Municipiului București (1975-1990).

A redactat, în clandestinitate, împreună cu Daniel Barbu și Octavian Roske, studiile Condiția monumentului sub regimul comunist și Va supraviețui Bucureștiul până în 1984?, difuzate la Radio Europa Liberă în 1981 și 1985.

În 1990 a fost unul dintre fondatorii Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.

Între februarie și mai 1990 a fost membru în Biroul executiv al CPUN. A fost deputat din partea Partidului Național Liberal (1990-1992) și a ocupat funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților (1990-1992). În 2000 a fost ales din nou deputat, de data aceasta din partea Partidului România Mare. A fost președintele al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor și corupției din Camera Deputaților (1990, 2000 și 2004).

În 1993 a fondat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, sub egida Academiei Române, și de atunci a fost director al acestuia. A fost, de asemenea, membru fondator și editor al revistei Arhivele totalitarismului, iar în 1998 și-a luat doctoratul în istorie.

A publicat numeroase volume științifice, cu caracter memorialistic, culegeri de documente, precum și foarte multe studii și articole.

Pentru întreaga sa activitate, în 2002 a fost decorat cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, iar în 2017 a primit distincția „Crucea patriarhală”. În 2016 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” din Constanța, iar în 2017 titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

În 2019 a devenit membru de onoare al Academiei Romane.

Câteva rânduri din volumul pe care l-a publicat în 2001, Regimul penitenciar din România 1940-1962, sunt emblematice pentru întreg efortul pe care l-a depus după 1990, și mai ales după înființarea Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului în 1993: „Pentru ei toți care au purtat fiarele pe picioare și mâini, pentru toți cei care au spart piatra la Canal și-au încărcat vagoneții din greu, pentru toți cei care au scobit pământul în măruntaiele lui... Pentru toți deținuții de pretutindeni în fruntariile țării noastre, care s-au împotrivit lui Anticrist, am scris aceste rânduri prea puține pentru atât de mulți.”

A părăsit această lume la 12 septembrie 2022.

Surse info: Cicerone Ionițoiu, Victimele terorii comuniste. Arestați, torturați, întemnițați, uciși. Dicționar C, București, Mașina de Scris, 2002, p. 152; Alin Mureșan, Pitești. Cronica unei sinucideri asistate, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2010, pp. 178-179; https://totalitarism.ro/?page_id=891; http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=77&leg=1990&cam=2; http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=71&cam=2&leg=2000;http://totalitarism.ro/?fbclid=IwAR3ppU3iUKhBqZE0hjeXgB2pzQCQeRpESzAG5_kafuvdpaa7vMwFNY2kVYQ (accesate la 12.09.2022); fișa matricolă penală din Arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Surse foto: https://www.youtube.com/watch?v=83yjNaLA_N0, Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.