Dorin Tudoran: Vasile Paraschiv şi căluţii de mare

Despre  moartea  lui  Vasile  Paraschiv  am  aflat  acum două ore dintr-un mesaj primit de la Doina Jela. Amestecul de tristeţe, revoltă şi amintiri a pus repede stăpânire pe mine. Primul lucru ce mi-a venit în minte a fost o întrebare formulată pe la începutul anilor 2000 de un tânăr doctorand român care studia în Statele Unite:

“Domnule Tudoran, ce a făcut de fapt Vasile Paraschiv de a-ţi afirmat că nici o enumerare ce include forme de dispreţ, rezistenţă faţă de dictatura comunistă nu poate lăsa pe dinafară numele lui fără să devină astfel o mărturie între incompletă şi total falsă?"

“Totul”, i-am răspuns. După care i-am enumerat tânărului tot ce am crezut că era important să ştie despre Vasile Paraschiv. Apoi, i-am dat o sacoşă plină ochi cu fotocopii, ziare, cărţi, bibliografie, două casete pe care le aveam de la Europa liberă etc. A fost o investiţie excelentă. Îl citesc de când în când pe tânărul de atunci şi mă bucur să văd cât de bine, de organic a integrat în sistemul său de cântărire a comunismului informaţii şi mărturii pe care le-a strâns cu meticulozitate ani şi ani la rând. Şi am zâmbit, întotdeauna cu bucurie, văzând că atunci când dă nume, cel al lui Vasile Paraschiv nu lipseşte.

Nu l-am  întâlnit niciodată pe Vasile Paraschiv. Aşa a fost să fie. Despre el, în aceste zile ale despărţirii de un mare luptător,  vor povesti cei care l-au cunoscut, cei care au luptat şi au pătimit alături de el, cercetători care ştiu astăzi că fără oameni ca Vasile Paraschiv puţine lucruri dintre cele ce au ţinut cândva România pe hartă s-ar fi întâmplat. Eu, unul, vreu să povestesc un episod ce nu are o legătură directă cu Vasile Paraschiv, dar are o mare semnificaţie pentru felul în care l-am înţeles pe acest erou.

Deseori, oameni ca Vasile Paraschiv au fost întrebaţi de ce a au făcut un lucru ori altul, de ce şi-au asumat riscuri enorme când, iată, până şi astăzi, minţi strălucite consideră că asemenea acte erau inutile, erau sortite eşecului, nu contau. Este un demers ce mă duce cu gândul la amintirea altui om la care am ţinut foarte mult, plecat şi el dintre noi acum câteva zile, unul dintre cei mai pricepuţi specialişti din domeniul dezvoltării internaţionale cu care am lucrat în ultimii 20 de ani – Terry H.

Vezi continuarea articolului la: http://www.dorintudoran.com/2011/02/04/vasile-paraschiv-si-calutii-de-mare/#more-6915

Ne-a părăsit astăzi şi Vasile Paraschiv

 Lista opozanţilor regimului comunist care ne părăsesc se măreşte cu fiecare zi care trece. Am aflat cu tristeţe că de astăzi trebuie să trecem pe ea şi numele lui Vasile Paraschiv.

Vasile Paraschiv a fost, poate, cel mai cunoscut disident comunist român. Născut în 1928, a fost sedus de tânăr de ideologia comunistă, însă ulterior şi-a dat seama că în spatele teoriei, practica e cu totul diferită. Aşa a ajuns ca decenii la rând să se opună regimului comunist, prin acţiunile sale în vederea înfiinţării de sindicate libere în România, dar şi prin demersurile îndreptate direct împotriva dictatorului Nicolae Ceauşescu.

A fost în nenumărate rânduri arestat, răpit, torturat, internat în spitale de psihiatrie, dar toate acestea nu l-au făcut să renunţe la ideile sale.

A plecat dintre noi trist că, la 21 de ani de la Revoluţia din 1989 nu i s-a făcut dreptate.

În 8 iulie 2008 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România depunea la Parchetul General o plângerea penală împotriva mai multor ofiţeri ai fostei Securităţi, ai Miliţiei, precum şi pe numele unor procurori şi psihiatri, implicaţi în acţiunile represive împotriva lui Vasile Paraschiv. În noiembrie 2008, procurorii au dat neînceperea urmăririi penale.

Într-un proces intentat statului român, Vasile Paraschiv a cerut despăgubiri pentru suferinţele îndurate. I s-a dat câştig de cauză, însă în urma recursului judecat la Curtea Supremă, magistraţii de aici au dat decizie de respingere definitivă şi au decis să nu primească nici o despăgubire.

În 2008 Vasile Paraschiv a făcut unul dintre ultimele sale gesturi simbolice: a refuzat să primească o distincţie din partea preşedintelui Traian Băsescu, motivându-şi gestul astfel: „Sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii”.

În urma sa au rămas zeci de interviuri, articole şi mai multe volume, dintre care menţionăm doar două, pe care le considerăm reprezentative, şi care ilustrează, după părerea noastră cel mai bine cine a fost Vasile Paraschiv: Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist, Polirom, 2005 şi „Aşa nu se mai poate, tovarăşe Nicolae Ceauşescu! – Memorii după 20 de ani”, Editura Curtea Veche, 2007.

O biografie mai detaliată a lui Vasile Paraschiv poate fi consultată mai jos:

Lansarea proiectului: „Fenomenul Piteşti”

Vrei să afli mai multe despre unul dintre cele mai inumane episoade din istoria recentă a României?

Vino marţi, 15 februarie ora 18 în Aula Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti (B-dul Mihail Kogălniceanu nr. 36-46) unde va avea loc o triplă lansare:

- volumului „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, Polirom, Iaşi, 2010

- filmul „Demascarea”, regia Nicolae Mărgineanu, scenariul Alin Mureşan

- site-ul www.fenomenulpitesti.ro

 Vor lua cuvântul: Ioan Stanomir, Sorin Lavric, Cristian Filip, Nicolae Mărgineanu, Alin Mureşan şi supravieţuitori ai închisorilor comuniste.

Organizatorii evenimentului: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc; Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”; Editura Polirom; Fundaţia „Sfinţii închisorilor”; www.fenomenulpitesti.ro cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer.

Lansare de carte şi film la Braşov în memoria partizanilor anticomunişti

Joi 10 februarie ora 18,00, la Centrul Cultural „Reduta" din Braşov are loc proiecţia filmului „Portretul luptătorului la tinereţe” şi lansarea cărţii lui Ion Gavrolă Ogoranu, „Brazii se frâng dar nu se îndoiesc” (vol. I si II).

Evenimentul este organizat de Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” iar intrarea este liberă.

A apărut „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” ediţia a II-a, revăzută şi adăugită

A apărut la Editura Polirom ediţia a II-a, revăzută şi adăugită a volumului „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate” semnat de Alin Mureşan. Rescrisă aproape în întregime faţă de ediţia precedentă şi beneficiind de o documentare extrem de vastă, lucrarea reprezintă cea mai completă abordare a ceea ce este cunoscut ca „reeducarea” din închisorile comuniste.

Cartea poate fi achiziţionată din librării (click aici pentru a vedea librăria din oraşul dumneavoastră unde o veţi putea găsi) sau direct de la Editura Polirom. Mai multe detalii despre carte se pt găsi  aici.

În perioada următoare va avea loc un turneu de promovare a cărţii, filmului „Demascarea” şi a site-ului. Pentru detalii despre oraşele în care se vor organiza lansări urmăriţi site-ul dedicat www.fenomenulpitesti.ro.

Vezi cuprinsul cărţii mai jos:

A apărut filmul „Demascarea” - despre reeducarea din penitenciarul Piteşti

Vă anunţăm cu plăcere că filmul „Demascarea” este disponibil pe piaţă de azi, luni, 17 ianuarie. Documentarul va fi disponibil într-o primă fază numai prin Fundaţia Arsenie Boca, de unde va putea fi comandat la preţul de 10 RON prin e-mail (birou@fundatiaarsenieboca.ro) sau prin telefon 021 223.24.96; 0724 029.150. Cei interesaţi de distribuirea şi comercializarea filmului, pot cere informaţii de la aceeaşi adresă.

De asemenea, Editura Polirom anunţă că la mijlocul săptămânii următoare va apărea în librării şi ediţia a II-a a cărţii „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”. Volumul va avea 345 de pagini şi va costa 29,95 RON. Puteţi să consultaţi aici lista librăriilor din ţară care distribuie cărţile Editurii Polirom. Vom reveni cu detalii despre lansarea oficială.

Smaranda Vultur, Adrian Onică (coord. ), Basarabeni şi bucovineni în Banat

Am plăcerea de a anunţa apariţia volumului Basarabeni şi bucovineni în Banat, coordonat de Smaranda Vultur şi Adrian Onică, sub egida Centrului Interdisciplinar pentru Studii Regionale (CISR) al Universităţii de Vest din Timişoara.

Volumul a fost publicat la Editura Marineasa din Timişoara, în cadrul unui proiect finanţat de Consiliul Judeţean Timiş şi reuneşte povestiri de viaţă ale refugiaţilor basarabeni şi bucovineni în Banat.

Volumul este prefaţat de Smaranda Vultur, iar povestirile de viaţă sunt precedate de un studiu introductiv („Ocupaţia sovietică a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord: teroarea comunistă şi refugierea populaţiei în România), semnat de Igor Caşu, doctor în istorie şi cadru didactic la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Chişinău, Republica Moldova. 

 

Vezi mai jos cuprinsul cărţii 

O mare pierdere pentru societatea românească: fostul deţinut politic Raul Volcinschi ne-a părăsit

În ultima perioadă numărul foştilor deţinuţi politici care ne părăsesc este din ce în ce mai mare. Astăzi Raul Volcinschi a plecat să fie împreună cu o parte dintre cei alături de care a cunoscut teroarea din închisorile comuniste.

A fost o personalitate remarcabilă, un om de o înaltă ţinută morală şi intelectuală. Pentru mulţi dintre cei care l-au cunoscut, Raul Volcinschi a devenit un model, pentru că era imposibil să nu-i remarci caracterul deosebit.

 

  Printre cei care l-au cunoscut cel mai bine şi s-a bucurat de prietenia sa a fost şi Alin Mureşan, care pe site-ul www.fenomenulpitesti.ro a postat o scurtă prezentare biografică a lui Raul Volcinschi, pe care o redăm mai jos:

„Unul dintre cei mai demni şi curajoşi oameni pe care i-a dat România vremurilor noastre. Provenea dintr-o familie veche de boieri (unul din strămoşii lui făcea parte din ceata lui Bogdan Vodă care a realizat al doilea descălecat al Moldovei) şi a beneficiat din plin de preocupările intelectuale ale înaintaşilor. Născut de Ziua Sfintei Cruci (14 septembrie 1923) în Liov, unde tatăl său era consul al României, şi-a trăit primii ani ai copilăriei alături de bunicul său, care era stareţ al Mănăstirii Putna.

La dorinţa tatălui, şi-a dezvoltat educaţia atât pe plan intelectual, cât şi pe plan fizic, excelând în ambele. A urmat două facultăţi: Dreptul şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, şi a obţinut titlul de doctor în ştiinţe economice. În paralel, a făcut mai multe sporturi de performanţă, iar mai târziu a fost preşedinte al clubului sportiv Universitatea Cluj. Pe plan politic, a fost înscris în Tineretul Universitar Naţional Ţărănist.

După terminarea studiilor, s-a mutat la Cluj şi a fost angajat la Facultatea de Drept. Încet, încet a intrat în contradicţie cu realităţile epocii şi poziţia anticomunistă i s-a radicalizat, ajungând să îşi formeze un grup de studenţi alături de care dorea să sprijine grupurile de luptători din munţii Făgăraşului. A fost arestat însă imediat după izbucnirea Revoluţiei din Ungaria, la 23 noiembrie 1956. Torturat în mod groaznic în ancheta de la Securitatea Cluj, a încercat să evadeze în forţă alături de un coleg, pe data de 5 mai 1957. Spectaculoasa tentativă a eşuat abia după ce a lovit mai mulţi gardieni şi a reuşit să iasă din clădire, din cauza faptului că ghetele primite de la Securitate îi erau prea mari şi nu aveau şireturi. Vezi povestea evadării aici.

Raul Volcinschi a fost considerat şef de lot şi condamnat la 25 de ani muncă silnică, plus alţi 20 pentru tentativa de evadare. A executat 8 ani de închisoare la Cluj-Napoca, Jilava şi Gherla. După eliberarea din 1964 şi-a găsit cu greu de muncă din cauza intervenţiilor Securităţii, în ciuda înaltei calificări profesionale şi a faptului că vorbea nu mai puţin de şapte limbi. Incapabil să se resemneze cu situaţia grea a ţării, s-a zbătut în permanenţă să organizeze grupuri de rezistenţă şi la începutul anilor ’80 a încercat să pună la cale asasinarea lui Nicolae Ceauşescu. A renunţat în momentul în care a aflat că sovieticii doreau să se implice în preluarea puterii. Detalii găsiţi aici.

Deşi implicarea în tentativa de asasinat nu i-a fost descoperită, Securitatea l-a şicanat încontinuu şi i-a înscenat o condamnare de drept comun (anulată prin recurs după 1990). O vreme, Raul Volcinschi a fost trimis în domiciliu obligatoriu la Craiova. A fost prieten cu mulţi foşti deţinuţi politici de seamă, ca Marcel Petrişor, I.D. Sârbu, ÎPS Bartolomeu Anania, pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa. În perioada guvernării Emil Constantinescu a fost secretar de stat în Ministerul de Interne, unde a lucrat alături de Gavril Dejeu (fratele unui fost coleg de suferinţă din detenţie).

Raul Volcinschi a fost un neobosit luptător pentru dreptate şi pentru demnitate naţională. Personaj de excepţie, intelectual rasat, poliglot, credincios, de un curaj ieşit din comun, galant, mereu volubil şi cu un dezvoltat simţ al umorului, profesorul Raul Volcinschi lasă un gol imens în urma lui şi în sufletele noastre. Fie ca pilda vieţii tale demne să ne călăuzească şi pe noi!”

„Întîlnire” cu Dorin Tudoran la Institutul Român de Istorie Recentă

Seria Întîlnirilor IRIR debutează pe 11 ianuarie cu o întîlnire cu scriitorul Dorin Tudoran. Apariţia cărţii sale document Eu, fiul lor - Dosar de Securitate (Polirom) a fost unul din evenimentele editoriale din 2010. Volumul reprezintă o selecţie din documentele de urmărire informativă a lui Dorin Tudoran din perioada 1976-1986. Nu este, deci, o carte scrisă de Dorin Tudoran, ci o carte scrisă de Securitate despre Dorin Tudoran. „Nu eu am scris această carte, ci ea m-a scris pe mine” – aşa o formulează chiar Dorin Tudoran, unul dintre foarte puţinii intelectuali români care şi-au asumat riscul protestului deschis şi categoric împotriva dictaturii ceauşiste.

Întîlnirea cu Dorin Tudoran va avea loc la ora 17, la sediul IRIR din Bd. N. Bălcescu 21, scara B, et. 4. Despre Eu, fiul lor, despre semnificaţia acestei cărţi vor vorbi, între alţii, Daniel Cristea Enache, Radu Călin Cristea şi Liviu Antonesei.

Lansare de carte: Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. O perspectivă comparativă

Joi, 13 ianuarie 2011 la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, începând cu orele 17.00  va avea loc lansarea volumului Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. O perspectivă comparativă, Corina Doboş (coord.), Luciana M. Jinga, Florin S. Soare, Polirom 2010.

Volumul prezintă în perspectivă comparativă politicile pronataliste puse în practică în România (Florin S. Soare şi Corina Doboş), Bulgaria, Cehoslovacia, R.D.G., Iugoslavia, Polonia, Ungaria (Corina Doboş), precum şi în Franţa (Luciana M. Jinga) în perioada postbelică. În acest scop a fost urmărită relaţia existentă între legislaţia privind accesul la avort, promovarea contracepţiei moderne şi a legislaţia socială desusţinere a natalităţii în ţările respective. Cercetarea de faţă va contribui la studiile dedicate legiferării avortului în România ceauşistă printr-o prezentare unitară, detaliată şi comparativă a politicii nataliste ceauşiste. Abordarea comparativă a acestui subiect este cu atât mai necesară dată fiind lipsa unei întreprinderi similare în literatura de specialitate de limbă română. Prezentarea integrată a legiferării  întreruperii de sarcină în cadrul mai larg al politicii nataliste din care ea face parte contribuie la istoricizarea acestei evoluţii. 

Invitaţi: conf. dr. Virgiliu Ţârău, prof. univ. dr. Mihaela Miroiu, prof. univ. dr. Ioan Stanomir.