Romanul „Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări” este
una dintre acele cărţi ce reuşeşte într-un număr scurt de pagini să concentreze
o acţiune antrenantă, ţinându-l pe cititor cu sufletul la gură. Dumitru Radu
Popa ne oferă o mostră de realism magic, aducând în prim plan o serie de întâmplări
biografice legate de familia sa din Baia Mare şi împrejurimi, în contextul prigoanei greco-catolicilor de la
sfârşitul deceniului cinci şi începutul deceniului şase al secolului din urmă.
„Religia e o sub-speţă a
fantasticului, spunea Borges. Lui Dumitru Radu Popa memoria îi este
fantastică. E aşa nu doar prin performanţă — autorul nostru închipuind una
dintre cele mai nemiloase hărţi ale reminiscenţelor de la Borges încoace —, ci
şi prin constituţie. Sfinţi, vânturi şi alte întâmplări rememorează,
în cheie veşnic dublă, cruzimile actuale şi oculte ale începuturilor
comunismului românesc, când răul de afară era atât de mare că până şi stihiile
îşi dădeau mâna să poată face un dram de bine. (…) Din elita roită-n diaspora,
vocea de mare prozator a lui Dumitru Radu Popa predică în deşertul care ne creşte în jur – oprindu-l amar ca pe
fata morgana.” (Călin-Andrei Mihăilescu)
Despre autor:










