Iustin Pârvu s-a născut la 10 februarie 1919, în satul Poiana
Largului, comuna Călugăreni, județul Neamț.
În anul 1936 a intrat frate la Mănăstirea
Durău. După 1 an a mers la Seminarul Teologic de la Mănăstirea
Cernica, de unde ulterior a plecat spre seminarele din Râmnicu Vâlcea și
Roman.
În 1940 a fost tuns în monahism, iar după încă un an
hirotonit ca preot.
Între 1942-1944 a fost numit preot misionar pe Frontul de
Est, în Neamț, până la Odesa. A participat, împreună cu „Divizia 4 Vânători de
Munte” la lupte, ajungând până la Don. După lăsarea la vatră și-a continuat
studiile la Seminarul din Roman, pe care l-a absolvit în 1948. În același an,
la 15 mai, a fost arestat și condamnat la 12 ani muncă silnică pentru „crimă de
uneltire contra ordinei sociale”, pentru că „a ajutat org. legionară cu bani și
mâncare”. În 1959 și 1962 a mai primit câte 36 de luni închisoare administrativă.
A executat pedepsele în închisorile Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla,
Periprava, Culmea, Baia Sprie, Cavnic, Aiud. A fost eliberat la 6 mai 1964
După eliberare a lucrat ca muncitor forestier, până a fost
primit în obștea de la Mănăstirea
Secu, unde intre 1966-1974 a slujit ca preot și duhovnic. Între 1974-1989 a
fost preot monah la Mănăstirea
Bistrița, unde i-a fost stabilit domiciliu forțat.
După 1990 s-a întors la Mănăstirea Secu pentru aproape un
an, după care se retrage în sihăstrie. Între 1991-1992 a ajuns în satul Petru
Vodă, județul Neamț unde a întemeiat o mănăstire pe care a închinat-o
martirilor români din închisorile comuniste.
Părintele
arhimandrit Justin Pârvu a trecut la cele veșnice duminică, 16 iunie.
