Apariție editorială: Dan Dănilă, Frontieriștii

„Am părăsit România şi am emigrat în Lumea Nouă pentru a-mi găsi libertatea. Tot ce am vrut de la viaţă a fost obţinerea unei oaze de libertate şi puţină recunoaştere.Dar ignoranţa şi prejudecăţile vechiului continent traversaseră şi ele Oceanul Atlantic, cu mult înaintea mea, probabil cu primii pionieri ajunşi în America de Nord. Deci lupta mea nu luase sfârşit odată cu emigrarea, ba chiar din contră, tocmai urma să înceapă.

Apariție editorială: Jean Schafhütl, Anii pierduti. Amintirile unui arhitect deportat in URSS

„Schafhütl e un intelectual sadea, înalt în viziune şi melodios în expresie. Împotriva opiniei curente că literatura carcerală este nereuşită sub unghi estetic, limba memoriilor de faţă e mătăsoasă. Citeşti volumul cu plăcere, ca pe o mărturie înzestrată cu farmec literar. Autorul nu se lamentează şi nici nu osîndeşte, dar se revoltă împotriva dramei de care a avut parte. De ce a trebuit să treacă prin ce a trecut? Schafhütl se va întoarce în România în 1950, absolvind în final Arhitectura. Anii pierduţi sunt o mărturie cântărind cât ruperea unei tăceri”. Sorin Lavric

Apariție editorială: Levon Harutiunian, Siberia dus-întors

„Carte-document: memoriile unuia dintre armenii supraviețuitori deportați în Siberia, fiind catalogat drept element social periculos. A petrecut 11 ani în sistemul lagărelor sovietice între aprilie 1945 și aprilie 1956, iar paginile sale stau mărturie pentru nenumărate destine frânte de regimul comunist.

Apariție editorială: Mihai Gheorghiu, România dincolo de trecut. Eseu despre experiența servituții

„Într-o bună zi descoperi uimit că exiști, descoperi teribila evidență a lui a fi. Este chiar ziua în care, vânat fiind, ai putea să mori, în care ceilalți, vânați și ei, mor lângă tine atingându-te cu ultima privire, cu ultima respirație, cu ultima nădejde.”

Informații preluate de pe site-ul editurii Eikon, unde cei interesați pot găsi mai multe detalii.

Apariție editorială: Gail Kligman, Katherine Verdery, Țăranii sub asediu. Colectivizarea agriculturii în România (1949-1962)

„În 1949, regimul comunist român, aflat la începuturile sale, a dezlănțuit o intensă și brutală campanie de colectivizare a agriculturii, după modelul sovietic, într-o țară cu un pronunțat profil agrar. Gail Kligman și Katherine Verdery analizează modul în care colectivizarea a zdruncinat din temelii viața rurală, transformând comunitățile sătești tradiționale în organizații birocratice fundamentate pe lupta de clasa. Faptul că oameni slab pregătiți, dintre care mulți nu erau convinși de beneficiile colectivizării, aplicau pedagogii și tehnologii importate din Uniunea Sovietică a avut drept consecință acte de violență greu de controlat chiar și de liderii partidului. 

Apariție editorială: Maria Hulber - Memorialistica detențiilor postbelice românești

„Pentru construcţia acestei ample sinteze asupra memorialisticii închisorilor, am fructificat 46 de surse primare din cele 149 înregistrate în cronologia cărţilor ce aparţin genului literar tratat. De asemenea, am valorificat 34 de volume din zecile de dosare studiate în arhiva CNSAS începând din anul 2010. Multe informaţii inserate în text, precum şi o parte din biografiile reconstituite cu ajutorul documentelor sunt de absolută noutate şi de maximă importanţă. La finalul cărţii se poate consulta o anexă cu 19 fotocopii din dosarele Securităţii deschise pe numele mai multor memorialişti ai detenţiilor politice”. (Maria Hulber)

Apariție editorială: Laura Gheorghiu, Comunitatea dispărută. Germanii din România între anii 1945 și 1987

Comunitatea dispărută. Germanii din România în perioada 1945-1967 reprezintă o lucrare de referință, convingătoare, solidă, prin maniera în care este tratată tema abordată, prin documentația impresionantă, inedită și edită utilizată, prin analizele pertinente expuse în cadrul unui discurs istoriografic sobru și totodată elegant. Publicarea acestei lucrări îmbogățește istoriografia română cu o carte de referință nu numai pentru destinul comunității germane, ci și pentru istoria contemporană a României, o lucrare destinată deopotrivă specialiștilor și opiniei publice.”

Ottmar Trașcă

Apariție editorială: Gabriel Moisa, „Doar nu e Nicolae?"… Nicolae Coroiu între mica și marea istorie

„«Doar nu e Nicolae?»... este epopeea «bancherului» bihorean, Nicolae Coroiu, care pleacă din comuna natală Văşcău, ajungând director al diferitelor filiale a B.N.R. din ţară, ca la finalul vieţii, înlăturat de comunişti, să sfârşească tot aici, într-o sărăcie greu de suportat.”

„Volumul este monografia unei familii de vază a societăţii bihorene, familia Coroiu, care îşi are originile în comuna Vaşcău. Cercetarea documentară este una inedită, bazându-se, în principal pe câteva scrieri memorialistice. […] Astfel volumul de faţă a fost realizat, în mare parte, bazându-se pe memoriile scrise de Nicolae Coroiu, «Caiet de însemnări» – manuscris, aflat în arhiva Muzeului Ţării Crişurilor, respectiv pe memoriile Luciei Sirban, fiica lui Coroiu.”

Apariție editorială: Caius Muţiu, Prin meandrele istoriei. Memoriile unui luptător pentru libertate

„Caius Muţiu [a fost] unul dintre conducătorii mişcării studenţeşti timişorene din timpul revoluţiei maghiare din 1956” iar volumul descrie acele evenimente, dar și „cei aproape opt ani de detenţie ai autorului, la Timişoara, Gherla, Stoieneşti-Balta Brăilei, Periprava, Grind, Gherla, Dej, din nou Gherla, până la graţierea din 1964. A urmat revenirea în viaţa normală, întâi la Oradea, apoi la Timişoara, cu multe realizări profesionale şi familiale. Un volum necesar, al unei personalităţi a mişcării din 1956, care vine să se adauge memoriilor altor participanţi la mişcările studenţeşti, pe care le confirmă şi le completează. În felul acesta putem întregi imaginea pe care o avem despre acele evenimente îndepărtate.”

Apariție editorială: Nicolae Ionescu, Am crezut până la capăt

„Volumul de faţă cuprinde memoriile unui fost detinut politic, memorii ce cuprind un tulburator capitol dedicat fenomenului Pitesti.”

„În acest timp, își face apariția vestitul Brînzaru, cel mai sadic torționar din Securitatea București. Brînzaru a fost luptător de lupte greco‑romane, om bine legat și musculos. «M‑ați chemat, tovarășe general?» Dulgheru: «Da, du‑te și adu sculele!» «Le aduc aici sau sus?» «Le aduci aici, pentru că vrem să stăm de vorbă foarte intim cu acest bandit, de la care vrem să obținem câteva informații.» Brînzaru revine după puțin timp, însoțit de alți doi, purtând o masă, nu prea înaltă, două scaune tip bucătărie, înalte cât masa, mai multe frânghii, un braț de bâte, o bară de fier și un mănunchi de vergele de fier, nu prea groase. Majoritatea celor din cameră s‑au înarmat cu câte o bâtă. Brînzaru m‑a legat cu o frânghie de mâini. Brînzaru a rămas în mijlocul camerei, pe mine m‑a împins spre perete, frânghia era lungă, de aproximativ doi metri. Ordonă: «Începe 263 manejul!»