Volumul Simonei-Maria Pop, Adrian Marino: obsesia trecutului, Gens Latina, Alba Iulia, 2010, este organizat sub forma unui dosar de presă atipic, care încearcă să ofere o perspectivă cât mai obiectivă asupra modului în care s-a născut, evoluat şi finalizat scandalul din vara anului 2010 legat de „colaborarea” lui Adrian Marino cu Securitatea.
Scurtmetrajul documentar, Adrian Marino: ContraTimpuri... este realizat de Alexandru Constantinescu şi suprinde ipostaze inedite ale lui Adrian Marino, regăsibile doar în jurnalele sale de călătorie sau în memorii. Strâns raportat la epoca şi realităţile comuniste, portretul lui Adrian Marino încearcă o reconstrucţie a felului în care a trăit şi a creat criticul clujean în perioada cenzurii totalitariste, insistând mai puţin asupra aspectelor existenţiale dramatice, cât asupra elementelor care l-au motivat să lupte până la capăt pentru a-şi desăvârşi destinul.
Un trailer al scurtmetrajului poate fi urmărit la: http://vimeo.com/20814034
Evenimentul va avea loc luni, 14 martie 2011, ora 15 în Sala Rotonda a Muzeului Literaturii Române, B-dul. Dacia, nr. 12, Bucuresti şi la el vor participa: Gabriel Andreescu, Cosmin Budeancă, V. Ş. Cisteianu, Ovidiu Şimonca.
Mai multe detalii despre structura cărţii mai jos:
Sursele folosite la realizarea cărţii au fost: dosarelor puse la dispoziţie de C.N.S.A.S. cercetătorilor acreditaţi în studierea lui Adrian Marino, fondul arhivistic personal Adrian Marino donat bibliotecii „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca şi jurnalele sau cărţile sale ideologice.
Materialul este structurat în patru părţi distincte, fiecare centrată asupra unui aspect fundamental al presupusei sale colaborări cu Securitatea.
Acuzaţiile de colaborare cu Securitatea urmăreşte, cronologic, fiecare moment din viaţa lui Adrian Marino când asupra lui au fost lansate acuzaţii publice, mai mult sau mai puţin directe, că ar fi semnat pactul cu celebra instituţie a terorii comuniste. În paralel cu simpla prezentare a faptelor s-a optat şi pentru o atentă analiză a documentelor care să susţină sau să infirme ipotezele vehiculate public. Intenţia nu este aceea de a-l disculpa pe Adrian Marino, dovedindu-i nevinovăţia, ci mai degrabă de a-i prezenta conduita în fiecare dintre aceste situaţii critice şi a-i evidenţia principiile şi moralitatea după care s-a ghidat întreaga sa viaţă, cucerindu-şi astfel credibilitatea unui om sincer, onest, corect.
Şocantele dezvăluiri din Evenimentul zilei reprezintă un studiu de caz, solid argumentat cu documente din arhiva C.N.S.A.S. asupra modului în care s-a realizat mistificarea dosarului de Securitate a lui Adrian Marino cu scopul de a impune opiniei publice o imagine trunchiată, deformată şi extrem de falsă a celui care, prin Memoriile sale postume, a deranjat puţin ierarhiile culturale din România postdecembristă.
Reacţii la noul scandal Adrian Marino este una dintre cele mai importante părţi ale acestei cărţi, ea grupând reacţiile celor care, într-o formă sau alta, s-au implicat în dezbaterea publică a cazului Adrian Marino. De la ampla luarea de atitudine a domnului Gabriel Andreescu prin seria sa de contra-articole din Cotidianul, trecând prin impresionantele ecouri ale exilului românesc (Mircea Carp şi N. C. Munteanu) şi luând în seamă inclusiv părerile anonime ale celor care au lăsat comment-uri pe variantele online ale publicaţiilor implicate în acest scandal, s-a încercat o analiză a modului concret în care opiniile vehiculate în presă au tranformat mecanismul de percepţie al celui care, de-a lungul timpului, a fost transformat într-un simbol anti-comunist: Adrian Marino.
Pentru cei interesaţi a parcurge integral seria de articole din Evenimentul zilei sau seria de contra-articole din Cotidianul, la fel ca amplele interviuri acordate de M. Carp şi N. C. Munteanu revistei Observator Cultural, în Anexe sunt regrupate textele integrale în vederea unei mai uşoare documentări a cititorului.
Cartea nu se vrea o pledoarie în favoarea susţinerii nevinovăţiei absolute a lui Adrian Marino, ci doar o prezentare cât mai obiectivă a faptelor şi acţiunilor care conduc la o receptare eronată a rolului pe care acest intelectual român îl joacă în ansamblul culturii româneşti contemporane.
În acest sens cele patru părţi ale cărţii sunt unificate într-un „epilog” care justifică şi titlul şi care lasă cazul deschis în vederea unor dezbateri ulterioare, care, sper, să le inaugureze chiar această carte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu