Memoria eticheteaza o mare varietate de
fenomene. Iti aduci aminte cum sa joci GO dupa multi ani de inactivitate. Iti
amintesti sa-ti suni parintii cu fiecare aniversare a lor. Iti amintesti
maidanele pe care bateai mingea in copilarie. Iti amintesti un gust, o culoare,
o traire… iti amintesti evenimentele din 1989 prin „ochelarii” unei varste si
unei experiente anume. Si cu toate astea, foarte multe lucruri se intampla –
cum spune Wittgenstein – atunci cand ne amintim.
Atunci cand amintirea este obtinuta pe
calea mijloacelor politice, ea imbraca forma politicilor de memorie. Sau cand
amintirea se intrepatrunde cu arta devenindu-i obiect, putem vorbi, in fine, de
o arta a memorializarii. Toate aceste instrumentalizari lucreaza cu
interpretari si reinterpretari ale unor simboluri din trecut, in vreme ce
memoria, privita in ansamblul ei, nu înseamna altceva decat un proces complex
in care selectia joaca un rol covarsitor. Fiind un act prin excelenta de
selectie, memoria se poate raporta la sablonul celui care face selectia. Si cu
toate acestea cine stabileste care elemente sunt de retinut ca memento public
si care anume ar trebui eliminate si date uitarii? Ca memoria de un anumit fel
si forma se poate naste din acest „laborator” fara a fi astfel intentionata de
catre creator, este un alt lucru foarte posibil. Dar lucrurile pot fi atat
intentionale cat si neintentionale in acelasi timp, in vreme ce anumite
„memorii vernaculare” ale unor evenimente majore ar putea ramane chiar diferite
de comemorarea istorica oficiala.
„Memorie si politici de memorie:
instructiuni de folosire”, ca discurs al oricarui narator obisnuit cu
regresiile in trecut, isi propune sa repovesteasca tuturor celor cu „tinere de
minte” cum anume a gasit de cuviinta Romania post-decembrista sa-si
reaminteasca istoria recenta prin cele doua canale anuntate: politic si
artistic! Cu alte cuvinte, sa raspunda la cel putin doua intrebari
fundamentale: ce si cum anume ne-am amintit politic despre perioada comunista?
Ce si cum anume ne-am amintit artistic despre perioada comunista? Vor fi asadar
explorate evocarile politice si artistice ale trecutului, ca mijloace de
intemeiere post-decembrista a unor tipologii de memorie.
Evenimentul
va avea loc joi, 9 februarie 2012, 19.00, la Pavilion Unicredit - Center for Contemporary
Art & Culture - Şos.
Nicolae Titulescu nr. 1 (Piaţa Victoriei), Bucureşti.
Despre lector:
Marius Stan este doctor al Facultatii de Stiinte
Politice a Universitatii din Bucuresti (cu o teza despre administrarea
trecutului in Republica Sarba si functionarea Tribunalului Penal International
pentru Fosta Iugoslavie) si cercetator in cadrul Institutului de Investigare a
Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, calitate in care a
participat la elaborarea mai multor articole si lucrari despre istoria
comunismului in Romania. A publicat studii despre sistemul penitenciar,
reeducarea prin tortura si represiunea comunista in Romania si coordoneaza revista
internationala History of Communism in Europe. Este co-autor al volumelor I si
II ale Dictionarului ofiterilor si angajatilor civili ai Directiei Generale a
Penitenciarelor. Aparatul Central: 1948-1989, Iasi: Polirom, 2009/ 2011.
Din 2006 este membru si purtator de cuvant
al miscarii civice Militia Spirituala. Printre domeniile sale de interes se
afla proiectele educationale si de memorie: http://istoriacomunismului.ro/;
http://www.memoryofnation.eu/,
transformarile sociale si politice in Europa postcomunista si justitia de
tranzitie.
Informaţii
preluate de pe site-ul Pavilion Unicredit - Center for Contemporary Art &Culture.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu