Dintr-o lista cu cele mai bune romane distopice scrise
vreodată nu ar trebui să lipsească Ora 25,
de Constantin Virgil Gheorghiu.
Scris „la cald”, și publicat în 1949, când ecourile celui
de-al Doilea Război Mondial încă nu se stinseseră, romanul surprinde prin
acuratețea cu care panoramează societatea de atunci, dar, mai ales, prin faptul
că este extrem și îngrozitor/dureros de actual. Iar „Epilogul” ar putea fi
lesne confundat cu un „editorial” dintr-o mare publicație internațională, scris
în urma Conferinței de Securitate de la München din 14-16 februarie 2025 și a
Summit-ului european de la Paris din 17 februarie 2025. Și atunci, ca și azi, lumea își pierduse „busola”, iar soarta națiunilor era „negociată” și sacrificată de mai marii vremurilor, iar individul nu mai înseamnă nimic pentru nici una din ideologiile dominante: comunismul și capitalismul.
Ritmul acțiunii este alert, alternând cu analize de
profunzime care provoacă cititorul la meditație.
Din păcate, în România și acest roman al lui Constantin
Virgil Gheorghiu este destul de puțin cunoscut, deși după 1990 au apărut câteva
ediții. Nu același lucru se poate spune la nivel internațional, cel mai bun
argument fiind faptul că a fost tradus în peste 40 de limbi, vândut în peste 10
milioane de exemplare și că a fost ecranizat în 1967 în regia lui Henri
Verneuil, cu Anthony Quinn în rolul principal.
Eu am citit ediția apărută la Editura Sophia în 2022, în
traducerea lui Gheorghiță Ciocioi, cel care în ultimii ani s-a dedicat
recuperării și promovării lui Constantin Virgil Gheorghiu în România.
Și dacă rândurile de mai sus nu au fost suficient de
convingătoare, redau mai jos o afirmație a lui Mircea Eliade: „N-am citit
nimic, în nici o literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea
istoriei pe care o îndură personagiile dumitale. Consider Ora 25 una din cele
mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările.”