„A compus peste 200 de melodii despre Luncaviţa şi despre Dobrogea. Cele mai cunoscute piese ale sale, „Geamparaua Teilor“ şi „La Dobrogea“ au fost cântate în fiecare an la Sărbătoarea Teilor din Luncaviţa. La 84 de ani, nea Puiu, aşa cum îl cunoşteau localnicii, a trecut în nefiinţă. Un final trist, după o viaţă extrem de chinuită.”
In a Black Book of Communist Killers, if such a title were ever published, former Securitate Colonel Gheorghe Enoiu would rank high. Extremely high. He had all the necessary ‘qualities’ to make a fine repressive tool in the hands of the notorious Romanian communist secret political police: a boorish and cruel character unfettered by any shred of conscience, morality or humanity; a precarious understanding of human nature, right and wrong, moral and immoral; a simplistic view of reality that divided the world between the ‘good’ party hacks and the ‘bad’ dissidents; and, above all, a demonic urge to hit, destroy and obliterate every living soul who came in his proximity. His name spelled terror, and his nickname – the Butcher of the Interior Ministry (Macelarul de la Interne) – was much feared by all political prisoners. Since the collapse of the communist regime in December 1989, Enoiu has spent his days in quiet retirement, enjoying the hefty pension the Romanian state has provided him with in exchange for his repressive services. Some hope that his days of impunity will soon be over.
Dosarul de cadre al colonelului de Securitate Gheorghe Enoiu, supranumit „măcelarul de la Interne”, a fost identificat în arhive de cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Acesta cuprinde 323 de file şi va fi studiat de procurorii care anchetează activitatea represivă a torţionarului.
Pentru că s-a opus regimului comunist, partizanul Traian Ihuţ, din Corpul de Haiduci al maiorului Dabija, a primit trei gloanţe în piept de la securişti. Povestea tragică a luptătorului nu s-a încheiat însă aici: ulterior, un prieten i-a tăiat capul şi l-a îngropat în curtea socrilor săi.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a trimis la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie noi informaţii probate documentar privind activitatea represivă a ofiţerului de Securitate Gheorghe Enoiu, pe numele căruia Institutul a formulat în 2007 o plângere penală.
Mai multe detalii pe site-ul IICCMER: http://www.crimelecomunismului.ro/ro/presa/comunicate/noi_informatii_gheorghe_enoiu/
Un interviu interesant în ziarul Făclia din Cluj, în care regizorul Nicolae Mărgineanu vorbeşte despre Petru Mărgineanu, unchiul său, ucis de Securitate, despre tatăl său, profesorul Nicolae Mărgineanu, închis de regimul comunist, şi, nu în ultimul rând, despre propriile experienţe din anii copilăriei.
Azi, 22 August 2010 a avut loc la fostul penitenciar comunist din Râmnicu Sărat deschiderea oficială a ediţiei a IV-a a Universităţii de Vară organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Anul acesta tematica este "Comunismul între memorie şi istorie".
Între 22-28 August 2010 are loc la Râmnicu Sărat ediţia a IV-a a Universităţii de Vară organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Anul acesta tematica este "Comunismul între memorie şi istorie", iar numărul de studenţi participanţi este de 20.
Un studiu inedit dedicat declinului clasei muncitoare în perioada post-comunistă a apărut foarte recent la Editura Polirom.
Lucrarea are la bază o cercetare desfăşurată de profesorul David Kideckel în perioada 1999-2002 în Valea Jiului şi Făgăraş. Mărturiile utilizate aparţin unor foşti mineri şi muncitori din cele două zone, şi arată agonia clasei muncitoare româneşti în anii ’90.
„Beneficiar al unui statut social dramatic diminuat, muncitorul trece din rîndurile elitei într-un plan secundar din punct de vedere social. Dacă altădată minerii şi muncitorii reprezentau elita forţei de muncă româneşti şi se bucurau de numeroase privilegii, astăzi abia dacă sînt menţionaţi în lucrările privind transformările postsocialiste. Volumul tratează tocmai declinul acestor grupuri sociale după 1989, în cei mai grei ani de după regimul comunist (1999-2002).”
În 2002, ca o continuare a acestui proiect, împreună cu Alin Rus, a demarat şi munca la un film documentar „Zilele minerilor. Viaţa şi moartea culturii clasei muncitoare.”
David A. Kideckel este profesor de antropologie culturală şi aplicată la CentralConnecticutStateUniversity din New Britain, SUA. A fost preşedinte al Society for the Anthropology of Europe şi consultant pentru organizaţii internaţionale implicate în urmărirea transformărilor din Europa Centrală şi de Est. Este un bun cunoscător al realităţilor româneşti, efectuând cercetări privind colectivizarea agriculturii în Ţara Făgăraşului încă din anii ’70. O parte din rezultatele acestor cercetări au fost publicate în lucrarea Colectivism şi singurătate în satele româneşti, apărută în 2006, la Editura Polirom.
Sunt de profesie istoric. Îmi plac munca mea, excursiile la munte, muzica rock şi lucrurile amuzante. Restul... e tacere. PS: Punctele de vedere exprimate pe acest blog nu reprezintă în nici un fel punctul de vedere al instituţiilor la care sunt angajat sau afiliat.
