Call for pappers: Dystopia. Journal of Totalitarian Ideologies and Regimes. An annual publication of the Center for the Study of Totalitarianism, Moldova State University

    The aim of the journal is to contribute to the study of totalitarian ideologies and regimes in Europe in the 20^th century, especially based on primary archival and oral sources, on content analysis of the discourse of the totalitarian regimes, but also on new theoretical framework coming from such subfields of history as intellectual history, the history of ideas as well as political science, sociology and anthropology. The term totalitarian is understood here in a broader sense and refers to such political ideologies and regimes like Communism and Fascism (of which Nazism was one of the versions) that tried to impose a total control on society, including on private life. From this perspective it is less important that all these tentative to control all aspects of societal and individual life failed, it is more important the extent to which these regimes succeeded in their endeavours. Totalitarian covers also other regimes that practiced repressions and justified the use of violence at mass and individual level for political purposes (Gulag and Holocaust). It is particular interesting to differentiate the discourse and practices of the totalitarian regimes and democratic ones. The two types of regimes should be seen however not as essences, but rather as Weberian ideal-types. In other words, as Giovanni Sartori expressed it aptly, there are no pure democratic regimes and pure authoritarian/totalitarian regimes; there are regimes with democratic tendencies and regimes with authoritarian/totalitarian tendencies. In this sense, the articles and book reviews on topics related to the challenges from totalitarian and authoritarian regimes to democracy are also welcome.

Last, but not least, Dystopia will pay a special attention also to commonalities and differences between various national versions of Communism and Fascism, relations between Communist states, between Fascist regimes and between the former and the latter.

A cincea ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului „One World Romania”

„În perioada 13-18 martie va avea loc la Bucureşti cea de-a cincea ediţie a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania. Anul acesta, vor fi prezentate 50 de filme, timp de 6 zile. Credem că un documentar bun nu numai că taie o felie de realitate, dar ne şi ascute simţurile şi ne ajută să vedem mai bine. Aşadar, pentru 2012 avem filme brici.

Cele 50 de filme sunt împărţite în 8 secţiuni: Secţia Revoluţii Online, Secţia Politică, Secţia Munca şi Rasplata, Secţia Minori şi Bătrâni, Secţia Probleme de Familie, Secţia Paşapoarte, Secţia Penală, Secţia Activişti şi Indignaţi. Filmele vor fi proiectate la patru cinematografe din centrul Bucureştiului - Cinemateca Eforie, Cinemateca Union, Cinema Corso şi – locul dedicat proiecţiilor speciale din fiecare zi de festival – Noul Cinematograf al Regizorului Roman, din cadrul Muzeului Ţăranului Român. Deschiderea oficială a festivalului va avea loc pe 13 martie la Cinema Scala.”

Programul evenimentelor va fi făcut public în curând.

Incultură sau nostalgie? Sau amândouă? Despre ridicarea unei statui liderului chinez Deng Xiaoping la Bistriţa

The Epoch Times mi-a cerut un punct de vedere faţă de situaţia de la Bistriţa, unde consilierii locali au votat amplasarea unei statui a fostului lider comunist chinez Deng Xiaoping. Redau mai jos textul articolului, care poate fi citit şi aici.

În urmă cu mai bine de două săptămâni am citit pe o reţea de socializare o ştire potrivit căreia liderului chinez Deng Xiaoping ar urma să i se ridice o statuie la Bistriţa. Am crezut, pentru început, că este o glumă. Însă nu eram pe 1 aprilie, iar cele două surse (gândul.info şi citynews.ro) m-au făcut repede să îmi schimb părerea.

Faptul că în România în funcţii de conducere (la nivel local şi central) ajung adesea persoane a căror cultură generală lasă de dorit nu mai este nici un secret pentru nimeni, însă în era internetului, când oricine poate avea acces la informaţii, un efort minimalist ar fi putut să facă lumină în mintea domnilor consilieri locali de la Bistriţa, care, cu „o largă majoritate” şi-au dat acordul pentru amplasarea statuii.

Nu am văzut argumentaţia care a stat la baza acestei decizii. Ar putea fi aceea, că China este o mare putere economică şi trebuie să avem relaţii bune cu ea. Dacă e aşa, în mod cert ridicarea acestei statuii va ridica relaţiile româno-chineze „pe noi culmi de progres şi civilizaţie”. Şi, de asemenea, cred că majoritatea chinezilor care şi-au părăsit locurile natale (din multiple motive, cele politice şi economice fiind preponderente) şi au ales să locuiască în România, unii chiar la Bistriţa, vor aprecia şansa care li se oferă de a-l vedea din nou pe „măritul conducător”, care le-a marcat unora dintre ei viaţa, şi nu neapărat în bine.

În condiţiile în care, la peste două decenii de la căderea comunismului, în România nostalgia după vechiul regim atinge cote îngrijorătoare (18% dintre români cred că a fost o idee bună, bine aplicată, şi peste 40% o idee bună dar prost aplicată[1]) ne putem aştepta în curând la „iniţiative” care să vină în întâmpinarea dorinţei unei importante părţi a populaţiei, şi să i se ridice o statuie şi lui Nicolae Ceauşescu. Şi ne referim aici la iniţiative ale unor aleşi locali, nu la iniţiative particulare, care deja au apărut.

Lăsând ironia la o parte, ceea ce m-a frapat cel mai mult, însă, este faptul că solicitarea de aprobare pentru amplasarea statuii a venit din partea prefectului. Care este reprezentantul Guvernului în teritoriu. Că prefectul are dreptul la iniţiative proprii sau că poate să susţină diferite proiecte, pe care le apreciază ca fiind de interes public, este o altă discuţie (în cazul acesta iniţiativa a venit din partea unei asociaţii culturale).

Este posibil ca problemele majore prin care a trecut ţara în ultima perioadă să nu le fi permis celor doi premieri (cel fost şi cel actual) să ia la cunoştinţă ceea ce s-a întâmplat la Bistriţa. Suntem, totuşi, o ţară în care comunismul a fost condamnat, iar valorile democratice sunt clamate de politicieni de câte ori se iveşte ocazia. În aceste condiţii, cred şi sper că lucrurile nu vor rămâne aşa, altfel, există posibilitatea să revedem în curând ridicate din nou pe socluri statuile lui Lenin şi Stalin, cei ale căror „idei luminoase” ne-au călăuzit paşii timp de aproape o jumătate de secol, şi care idei se pare că reverberează încă în mintea domnilor consilieri locali de la Bistriţa.

Articole pe aceeaşi temă

• 14.02.2012Cui foloseşte o statuie pro-comunistă în Bistriţa?
• 16.02.2012Lecţia demnităţii
• 16.02.2012Gavril Ţărmure: "Ideea construirii bustului lui Deng Xiaoping mi se pare bizară"
• 16.02.2012Renumitul sculptor Vlad Ciobanu: "De ce să-l punem pe Deng Xiaoping dacă l-am dat jos pe Lenin?"
• 13.02.2012Arestul securistului şef din Chongqing sugerează că liderul orăşenesc al Partidului Comunist este în pericol
• 05.02.2012Topul ştirilor săptămânii 30 ianuarie - 5 februarie
• 30.01.2012Bistriţa îl comemorează pe criminalul comunist Deng Xiaoping
• 19.01.2012Partidul Comunist recunoaşte, în cele din urmă, că se confruntă cu o criză culturală
• 11.01.2012Hu Jintao şi stârvul limbajului de partid

---

[1] Atitudini şi opinii despre regimul comunist din România. Sondaj de opinie publică (http://www.crimelecomunismului.ro/pdf/ro/raport_sondaj_opinie_publica_iiccmer_mai_2011.pdf)

Dezbatere şi lansare de carte: „Republica Moldova de la Perestroika la independenţă, 1989-1991”

     În 24 februarie, la Iaşi, va avea loc dezbaterea „Republica Moldova de la Perestroika la independenţă, 1989-1991”, la care vor participa: Igor Caşu, Igor Şarov, Gheorghe Palade, Ovidiu Buruiană, Dorin Dobrincu, Flavius Solomon.

Cu această ocazie se va lansa şi volumul de documente Republica Moldova de la Perestroika la independenţă, 1989-1991. Documente secrete din arhiva CC al PCM, Chişinău, Cartdidact, Centrul de Studiere a Totalitarismului, Universitatea de Stat din Moldova, 2011, 638 p. Editori volumului sunt istoricii Igor Caşu şi Igor Şarov (decanul Facultăţii de Istorie şi Filosofie, USM).

     Evenimentul este organizat de Centrul de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului şi Societatea de Studii Istorice din România şi se va desfăşura începând cu orele 17 în Sala H1 a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” (Corpul H - Casa Catargi), B-dul Carol I, nr. 11.

Conferinţă: Dr. Peter Manu, Continuităţi nefericite: ocultarea rasismului interbelic în România postbelică. Studii de caz despre Nicolae Paulescu şi Traian Herseni

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) va găzdui conferinţa ţinută de Dr. Peter Manu, Continuităţi nefericite: ocultarea rasismului interbelic în România postbelică. Studii de caz despre Nicolae Paulescu şi Traian Herseni. Dr. Peter Manu este profesor la Albert Einstein College of Medicine din New York, şi s-a specializat în studiul antisemitismului academic din România. A semnat împreună cu Horia Bozdoghină cartea Polemica Paulescu: ştiinţă, politică, memorie (Bucureşti, Curtea Veche, 2010).
     Evenimentul va avea loc miercuri, 22 februarie 2012, ora. 16.00, la sediul IICCMER (Str. Alecu Russo, nr. 13-19, et. 5, ap. 11, Bucureşti, sector 2).

Conferinţa va fi moderată de dr. Damiana Oţoiu.

Pentru mai multe detalii despre eveniment vezi mai jos:

Mihai Plămădeală, Adrian Nicolae Petcu, „Mitropolitul Antonie Plămădeală. Detalii biografice. Partea I. «Dosarele nu ştiu tot!» Perioada 1948-1956”

Semnalez apariţia lucrării Mitropolitul Antonie Plămădeală. Detalii biografice. Partea I. „Dosarele nu ştiu tot!” Perioada 1948-1956, Editura Andreiana, Sibiu. 2011. Autorii sunt Mihai Plămădeală şi Adrian Nicolae Petcu.

Cartea poate fi achiziţionată de la Librăria Sophia.

     Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul lucrării:

Site-ul Fototeca ortodoxiei româneşti

În data de 7 februarie 2012, în Sala „Europa Christiana” din Palatul Patriarhiei, din Bucuresti, a fost lansat site-ul Fototeca ortodoxiei româneşti. Proiectul a demarat în urmă cu doi ani şi în el au fost implicaţi Adrian Nicolae Petcu şi Oana Hulpoi.

Marius Stan: Memorie şi politici de memorie: instrucţiuni de folosire (Lecture)

Memoria eticheteaza o mare varietate de fenomene. Iti aduci aminte cum sa joci GO dupa multi ani de inactivitate. Iti amintesti sa-ti suni parintii cu fiecare aniversare a lor. Iti amintesti maidanele pe care bateai mingea in copilarie. Iti amintesti un gust, o culoare, o traire… iti amintesti evenimentele din 1989 prin „ochelarii” unei varste si unei experiente anume. Si cu toate astea, foarte multe lucruri se intampla – cum spune Wittgenstein – atunci cand ne amintim.

Atunci cand amintirea este obtinuta pe calea mijloacelor politice, ea imbraca forma politicilor de memorie. Sau cand amintirea se intrepatrunde cu arta devenindu-i obiect, putem vorbi, in fine, de o arta a memorializarii. Toate aceste instrumentalizari lucreaza cu interpretari si reinterpretari ale unor simboluri din trecut, in vreme ce memoria, privita in ansamblul ei, nu înseamna altceva decat un proces complex in care selectia joaca un rol covarsitor. Fiind un act prin excelenta de selectie, memoria se poate raporta la sablonul celui care face selectia. Si cu toate acestea cine stabileste care elemente sunt de retinut ca memento public si care anume ar trebui eliminate si date uitarii? Ca memoria de un anumit fel si forma se poate naste din acest „laborator” fara a fi astfel intentionata de catre creator, este un alt lucru foarte posibil. Dar lucrurile pot fi atat intentionale cat si neintentionale in acelasi timp, in vreme ce anumite „memorii vernaculare” ale unor evenimente majore ar putea ramane chiar diferite de comemorarea istorica oficiala.

„Memorie si politici de memorie: instructiuni de folosire”, ca discurs al oricarui narator obisnuit cu regresiile in trecut, isi propune sa repovesteasca tuturor celor cu „tinere de minte” cum anume a gasit de cuviinta Romania post-decembrista sa-si reaminteasca istoria recenta prin cele doua canale anuntate: politic si artistic! Cu alte cuvinte, sa raspunda la cel putin doua intrebari fundamentale: ce si cum anume ne-am amintit politic despre perioada comunista? Ce si cum anume ne-am amintit artistic despre perioada comunista? Vor fi asadar explorate evocarile politice si artistice ale trecutului, ca mijloace de intemeiere post-decembrista a unor tipologii de memorie.

Evenimentul va avea loc joi, 9 februarie 2012, 19.00, la Pavilion Unicredit - Center for Contemporary Art & Culture - Şos. Nicolae Titulescu nr. 1 (Piaţa Victoriei), Bucureşti.

Despre lector:

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Ion Chirilă

Sâmbătă, 21 ianuarie, la orele 22.10, la spitalul Großadern din München, în urma unui atac de cord, s-a stins din viaţă Ioan Chirilă, combatant cunoscut în exilul român, participant - alături de Ovidiu Beldeanu, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu şi Teodor Ciochină - la acţiunea anticomunistă de la Legaţia Română din Berna, Elveţia, din 14-16 februarie 1955.

Ion Chirilă s-a nascut la 27.12.1931, în satul Crăsnăşeni, judeţul Fălciu (actualmente Vaslui). Tatăl, Ioan Chirilă (născut în 1905 la Crăsnăşeni, comuna Tătăreni, judeţul Vaslui, fost preot ortodox la Crăsnăşeni şi Leoeşti, a făcut şi el fost deţinut politic.

A urmat cursurile liceului „Cuza Vodă” din Huşi şi ale Şcolii „Profesionale Economice”, tot din Huşi, pe care a absolvit-o în 1950.  Între 1949 şi 1950 a fost parte componentă de frunte a organizaţiei de luptă anticomunistă, în ilegalitate „Cruciada albă contra bolşevismului”, cu sediul la Iaşi, condusă de Dr. Niculescu. În prima decadă a lunii iulie 1950, Securitatea locală a emis ordinuk de arestare a anticomunistului Ioan Chirilă şi a lui Dumitru Ochiu, bun prieten şi luptător pentru aceaşi cauză. La 31.07.1950, împreună, au părăsit satul natal şi în noaptea de 06.08.1950 au trecut frontiera, în Iugoslavia, unde s-au predat autorităţilor iugoslave. Au fost ţinuti 3 luni în închisoarea de la Zrenianin. În această teribilă închisoare l-au întâlnit pe Oliviu Beldeanu, cu care s-au împrietenit. După eliberare au fost duşi în oraşul Vârşeţ, pentru 4 săptămâni, după care au fost repartizaţi la lucru în diferite oraşe din Serbia. La 1 septembrie 1951, împreună cu Oliviu Beldeanu a reuşit să ajungă la Triest, unde au rămas în lagărul de refugiaţi „Gezuite”, până în octombrie 1953, când au reuşit să traverseze frontierele Triest-Italia, Italia-Austria şi Austria-Germania, ajungând la München. În decembrie 1953, împreună cu Oliviu Beldeanu, a fost înrolat în trupele auxiliare franceze de la Konstanz - Germania, lângă graniţa cu Elveţia, de unde, după pregătiri minuţioase, în noaptea de 14 februarie 1955, la ora 24, împreună cu Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu, a participat la ocuparea legaţiei comuniste române din Berna, Elveţia.

După 48 de ore de clarificări si tratative autorităţile elveţiene i-au asigurat că vor fi judecaţi în Elveţia şi nu vor fi extrădaţi în România (Republica Populară Română) – cum cerea guvernul comunist de la Bucureşti – fiind acceptată condiţia de recunoaştere a acţiunii lor paşnice, ca una cu un caracter de protest contra ideii comuniste de dictatură şi totalitarism.

Informaţii preluate de pe Vetiver, Portalul Scriitorilor Româno-Americani din New York şi Romanian Global News, unde se găsesc mai multe informaţii biografice.

Ioana Diaconescu, Scriitori în Arhiva CNSAS. Intelectuali urmăriţi, arestaţi, condamnaţi, ucişi (1946-1989), Academia Civică, Bucureşti, 2012

În cele 424 pagini ale cărţii, autoarea, Ioana Diaconescu, prezintă 21 de studii de caz referitoare la tot atâţia intelectuali intraţi în malaxorul informativ şi coercitiv al Securităţii. De la tânărul poet Constant Tonegaru, exterminat la 33 ani pentru că a ajutat partizanii din munţi, şi până la Vasile Voiculescu, doctorul „fără arginţi” acuzat că a scris poezie mistică, de la rezistenţi tăcuţi şi demni ca Lucian Blaga şi, prin contrast, până la filosofi şi scriitori care şi-au salvat destinul intelectual rămânând în străinătate, cititorul poate vedea şi judeca destinul culturii într-o vreme de restrişte şi într-o ţară înconjurată de gratii.

Autoarea adaugă studiilor sale, ele însele bazate de citate din arhive, încă 79 de documente în facsimil.

Cartea poate fi achiziţionată de pe site-ul Fundaţiei Academia Civică.

Pentru cei interesaţi, redau mai jos cuprinsul cărţii.