Apariţia şi dezvoltarea oraşului Bucureşti au determinat o
evoluţie târzie a formelor de împărţire teritorială şi a toponimiei specifice.
Primele forme de coagulare a comunităţilor au fost parohiile sau mahalalele,
constituite în jurul bisericilor. Gruparea locuitorilor pe ocupaţii a
constituit un element important, la fel ca în cazul uliţelor şi podurilor.
Marcat profund de marile demolări din ultimii ani ai
perioadei comuniste, Bucureştii şi-au recăpătat, după 1989, o parte din
tradiţie şi valori, inclusiv prin revenirea la unele dintre toponimele pe care
le credeam pierdute.
Dacă denumirile străzilor constituie o modalitate de a
cunoaşte un oraş, cei interesați să (re)descopere Bucureştii o pot face aflând
mai multe despre cei care au dat nume unora din străzile lui.
Informații preluate de pe blogul
Editurii Vremea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu