Dacă de la
momentul înfiinţării sale (în 1999) şi până astăzi Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) nu s-a remarcat printr-un număr foarte
mare de deconspirări, în schimb, din păcate, la numărul de scandaluri situaţia stă mult mai
bine. Acestea au fost însă mult prea multe pentru a încerca să fac aici chiar
şi o simplă enumerare a lor. Deoarece mă ocup de un blog care are ca tematică
de analiză istoria recentă, nu pot să nu fac, totuşi, măcar o scurtă trecere în
revistă a principalelor momente ale ultimului scandal care vizează această
instituţie.
Aşadar, puţin
după jumătatea lunii martie a apărut în presă un raport privind situaţia CNSAS, în contextul finalizării mandatului
Colegiului respectivei instituţii şi a numirii noilor membri. Raportul numit „CNSAS la răscruce. Eliberăm trecutul din prezent!” a fost iniţiat de membrii
Asociaţiei Mişcarea Civică „Miliţia Spirituală” şi a beneficiat de sprijinul unor istorici şi personalităţi
publice, precum şi de susţinerea câtorva ONG-uri.
Au existat şi ecouri în mass-media, Raportul fiind
preluat integral sau esenţializat în mai multe publicaţii, iar unii dintre
susţinătorii acestuia, cum ar fi profesorul ieşean Liviu Antonesei, şi-au
exprimat punctul de vedere faţă de
acest subiect.
În Raport este analizată activitatea CNSAS de la
înfiinţare şi până în prezent, cu referiri la legile care au stat la baza funcţionării
instituţiei şi rezultatele obţinute de aceasta, dar se fac şi comparaţii cu
instituţii similare din Europa Centrală şi de Est, comparaţii deloc favorabile
CNSAS.
Nu reiau aici numeroasele critici din Raport, ci
menţionez doar faptul că o parte din soluţiile propuse de autori vizează
desfiinţarea Colegiului CNSAS, eficientizarea activităţii acestuia şi
transparenţa deciziilor.
La câteva zile de la apariţia Raportului, respectiv
în 27 martie, a apărut şi o primă reacţie din partea CNSAS: un interviu realizat pentru Revista „22” de doamna Andreea Pora cu doamna Germina Nagâţ, şefa Direcţiei de Investigaţii a CNSAS.




