StatCounter

vineri, 9 noiembrie 2012

Mihaela Teodor, Anatomia cenzurii. Comunizarea presei din România 1944-1947, Editura Cetatea de Scaun, 2012


Anatomia cenzurii este o carte ce produce un teribil disconfort cititorului – te vezi nevoit să priveşti un cadavru – cel al Cenzurii – ce ar putea învia, în orice moment, dacă susţinătorii democraţiei vor aţipi.
Este corpul cenzurii instituite de ocupanţii ruşi, împreună cu oportuniştii adunaţi de miri unde, indiferent de etnii şi de convingeri, în intervalul 1944-1947. Adică instituţia ce a mutilat pentru zeci de ani cultura română, jurnalismul fiind una dintre ţintele predilecte. Pentru că teama de presă a rămas un indiciu indubitabil al ilegitimităţii, indiferent de epocă, regim, context. Este teama de pluralism, de adevăr, de îndoială. […]
Cartea reprezintă o disecţie a mecanismelor reprimării pluralismului informaţional, o demonstraţie a faptului că cenzura a fost o pârghie în mecanismul de dobândire, de menţinere şi distribuire a puterii politice. Interesante îmi par aici etapele identificării şi sancţionării oponentului politic, ce a fost, pe rând, fascist, profascist, legionar, antidemocrat, antisovietic, apoi sabotor şi reacţionar. Orice imaginaţia a oferit, a fost folosit pentru lichidarea adversarului politic, iar lucrarea demonstrează încă o dată ilegitimitatea regimului comunist – el se instituie şi se menţine prin lichidarea celui ce îl contrazice. Un regim obsedat de unanimitate, ceea ce-i face existenţa dramatică, tensionată, plină de ridicol – trebuie să demonstreze că nici-o altă opinie nu îşi are locul în spaţiul public, în afara celei declarate de el ca fiind valabilă. […]
Autoarea aduce aici multe informaţii inedite, ori puţin cunoscute, obţinute fie din statisticile oficiale, fie prin analiza secundară, ceea ce sporeşte relevanţa ştiinţifică a cărţii.” Marian Petcu
     Informaţii preluate de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun, unde cei interesaţi pot găsi mai multe informaţii despre carte.

Niciun comentariu: