„Dacă societatea
românescă îşi întoarce mereu capul către demonii trecutului său – atât al celui
recent cât şi al celui puţin mai îndepărtat – , înseamnă că are motive
temeinice s-o facă. Întrebarea este, doar, dacă are şi curajul să-i privească
în ochi. O reperare succintă şi doar o enumerare superficială a demonilor este
insuficientă, dacă nu se făptuieşte şi adevărata confruntare cu dânşii.
Soarta minorităţilor conlocuitoare, peste tot în lume unde
vieţuiesc ele, e strâns legată de soarta neamului în mijlocul căruia trăiesc, dar
dramatică în cele din urmă, căci depinde şi de destinul ţării matcă de care
sunt legaţi prin consanguinitate. Cei „de dincolo” sau „de dincoace”, adică
dincoace de hotarul care-i desparte de ai săi conaţionali, au o dublă
dificultate existenţială. Individul apartenent unei minorităţi conlocuitoare
este expus ispitelor şi luptei cu batalioane mereu duble de draci – de două ori
mai mulţi ca la un autohton. Or, asta devine extrem de incomod şi apăsător – a
trebuit să constat fenomenul pe propria-mi piele. Că situaţia poate fi doar
rareori avantajoasă, ca cea a mielului blând care suge la două mioriţe, este
excepţia care doar confirmă şi regula. În acest caz, în care, să zicem,
minoritarul în cauză ştie să-i mâne pe necuraţi să lupte între ei, iar el să rămână
destins şi odihnit, ar fi şansa ideală. Realitatea istorică ne arată, însă, mai
degrabă ipostaza contrarie şi anume că, diavolii din ambele părţi ale graniţei
se unesc şi pogoară pe capul bietului om cu pricina… Ei!, atunci să vezi
dandana, nefericitul minoritar ajunge în absolută minoritate şi al naibi de
singur.
Cam aşa ceva se petrece şi cu Miodrag Milin prin această
carte. Dar, – ce anume face el? Nimic altceva, decât că cercetează acribic
multe, multe documente aflate aici şi dincolo de hotar. Notând şi scriind, el
scoate la iveală fapte petrecute de o parte şi de alta a gardului ghimpat.
Făcând toate acestea, evident că el ajunge să se lupte cu tot felul de demoni,
mai mici sau mai mari, mai tineri sau mai bătrâni. Numai că, el, cercetând şi
constatând istoria drăcească, poate să deranjeze multă lume. Şi unii şi alţii
ar dori să se creadă despre ei cum că ar fi îngeri. El este un arheolog de
schelete ascunse prin beciuri, alături de alţi „donquijoţi” ai acestei teme…”
Bata Marianov,Frankfurt am Main –
Timişoara, 2017
Mai multe detalii despre volum pe site-ul Editurii Cetatea
de Scaun, de unde am și preluat informațiile de mai sus. Iar cei interesați
pot găsi cuprinsul volumului aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu