Instaurarea
regimului comunist în România a presupus atât anihilarea unor caractere și
formarea silită a altora, cât și privarea de libertate și identitate personală,
respectiv națională. Din păcate, la mai bine de două decenii după prăbușirea
acestuia, în contextul unei profunde crize moral-spirituale, datorate aparentei
lipse de modele, societatea și, mai ales, tinerele generații, s-au cufundat
într-un imobilism al gândirii și al acțiunii, resimțit atât la nivelul
societății civile, cât și la nivel politic.
Cu
toate acestea, pentru fiecare tânăr, ca promotor al schimbării, trebuie să
existe un moment cheie, un punct de plecare în conștientizarea apartenenței
sale la un popor demn, care nu și-a plecat nicicând capul atunci când a fost
vorba de cele mai de preț valori ale sale.









