Expoziţie „Second Life în comunism. Oameni, atitudini, locuri” şi Workshop: „Arhivele poliţiei secrete. Abordări interdisciplinare”

În perioada 4 - 19. 05. 2012 la PLATFORMA (în cadrul MNAC Anexa, Calea Moşilor 62-68, etajul 1, Bucureşti) va avea loc Expoziţia „Second Life în comunism. Oameni, atitudini, locuri”.
Vernisajul expoziţiei va avea loc vineri, 4.05.2012, ora 18.00. Programul de vizitare: marţi-duminică, 10.00 - 18.00.

În cadrul acţiunii, în data de 11.05.2012, va avea loc şi Work-shop-ul „Arhivele poliţiei secrete. Abordări interdisciplinare”.

Mai multe detalii despre cele două proiecte mai jos:

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Pr. Alexandru Capotă

S-a născut la 27 ianuarie 1919 în Cudalbi, jud. Galaţi. În 1937, în clasa a VII-a, făcea parte din Frăţia de Cruce de la Seminarul Teologic. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie de la Chişinău, refugiată la Iaşi, apoi la Cernăuţi. În anul IV de facultate, 1943-1944, a fost şeful centrului studenţesc legionar din Cernăuţi. A fost arestat, judecat şi condamnat la patru ani de zile şi dus la închisoarea militară din Galaţi, iar ulterior la închisoarea militară Cernăuţi şi la închisoare Suceava. A făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi i s-a casat sentinţa, iar dosarul a fost trimis pentru rejudecare la instanţa militară Iaşi, unde a fost achitat.

În 1944 a absolvit facultatea şi şi-a început activitatea ca duhovnic la mănăstirea de maici de la Saon, Tulcea.

A fost arestat la 17 ianuarie 1957 şi deţinut administrativ până la 1962, în coloniile de muncă de la Canal şi din Deltă, Grindu, Periprava, 9 Culmea.

După 1989 a fost membru al Partidul Naţional Ţărănesc şi preşedinte al CDR la Galaţi. Din 1997, după moartea părintele Constantin Voicescu, a devenit duhovnicul Partidului „Pentru Patrie”. Între 2001-2004 a fost preşedinte al Federaţiei Române a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti.

Un interviu cu Pr. Alexandru Capotă a fost publicat în Experienţe carcerale în România comunistă, vol. II, Polirom, Iaşi, 2008.

     Pr. Alexandru Capotă a fost înmormântat vineri, 20 aprilie 2012.

Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu (editori), Sfârşitul regimurilor comuniste. Cauze, desfăşurare şi consecinţe, Argonaut, Cluj-Napoca

După două decenii de la căderea regimurilor comuniste din Europa Centrală şi de Est, deschiderea arhivelor şi libertatea de utilizare a unor surse alternative de documentare oferă specialiştilor în domeniul istoriei recente posibilitatea de a reconstitui evenimente petrecute în perioada totalitară şi de a elabora analize complexe. Cauzele, desfăşurarea şi consecinţele prăbuşirii regimurilor comuniste, atât în România cât şi în plan internaţional, sunt câteva din temele importante ale istoriei recente, destul de puţin cunoscute, şi care pot oferi chei de înţelegere a realităţilor prezente. Astfel, cele studii 27 de studii din acest volum reprezintă o contribuţie la cunoaşterea realităţilor istoriei recente din România şi din alte state care au cunoscut regimuri comuniste.

Volumul conţine lucrări prezentate la ediţia a IV-a a Simpozionului internaţional care a avut loc la Făgăraş-Sâmbăta de Sus în perioada 25-27 Iunie 2009 şi a apărut cu sprijinul Fundaţiilor Konrad Adenauer şi Aspera.

Volumul poate fi achiziţionat de la Editura Argonaut din Cluj: (Valentin Orga, tel.: 0740/139984; e-mail: valiorga@yahoo.com; editura_argonaut@yahoo.com).

Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul volumului:

Ion Varta, Tatiana Varta, Igor Şarov, Asasinările în masă din RASSM în perioada Marii Terori. 1937-1938, vol. I. Documente desecretizate din arhivele MAI şi SIS ale Republicii Moldova

Semnalez, cu întârziere, un volum apărut în anul 2010 la editurile Arc şi Cartdidact, care conţine o serie de documente importante pentru istoria sovietică a românilor din stânga Prutului (şi mai cu seamă a Nistrului) în anii dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, mai exact perioada 1937-1938. Documentele vizează asasinările în masă dintr-o zonă mai puţin cunoscută în istoriografia română: Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM) - pseudo-formaţiune statală inventată în anul 1924, pe malul stâng al Nistrului, ca element al planurilor expansioniste ale Kremlinului.

Termenul Marea Teroare, introdus în istoriografie de Robert Conquest, se referă la perioada represiunilor în masă din intervalul 1937-1938 împotriva celor percepuţi de regimul bolşevic ca fiind duşmani reali sau potenţiali ai puterii sovietice.

    Mai multe date despre volum se pot găsi pe site-ul Istorie şi Civilizaţie, de unde am preluat şi eu informaţiile.

Ediţia a II-a a Festivalului Filmului Evreiesc de la Bucureşti

În perioada 27 aprilie - 3 mai 2012 va avea loc ediţia a doua a Festivalului Filmului Evreiesc de la Bucureşti.

Acesta îşi propune, în cadrul mai larg al promovării recuperării şi valorificării moştenirii culturale a minorităţilor din România şi al dialogului intercultural şi interetnic, informarea publicului românesc privind tradiţiile şi arta evreiască, precum şi bogata moştenire evreiască din ţara noastră şi educarea publicului, în special a tinerilor, în sensul toleranţei interetnice şi religioase.

Programul evenimentului include atât filme ce abordează o gamă foarte largă de subiecte ale lumii evreieşti cât şi vernisaje şi concerte ce oferă spectatorilor o dublă viziune asupra acestui univers aparte: imaginea evreilor despre ei înşişi şi imaginea evreilor în ochii altor culturi.

Festivalul îşi propune şi să omagieze atât personalităţile marcante de origine evreiască ale culturii romane, cât şi pe importanţi artişti autohtoni care deşi nu aparţin religiei mozaice, au reflectat în operele lor problematica evreiască. 

Mai multe detalii pe site-ul festivalului.

Pentru cei interesaţi redau mai jos programul evenimentelor.

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Pr. Ioan Glăjar

S-a născut la 24 martie 1929 în Ucea de Jos, jud. Braşov. A urmat clasele primare în localitatea natală, apoi a dat examen la Liceul „Radu Negru” din Făgăraş. A făcut parte din Frăţia de Cruce din cadrul liceului.

A fost arestat în clasa a VII-a de liceu, la 29 iunie 1948. A fost anchetat la Securitatea din Făgăraş şi Braşov. La 17 februarie 1949 a fost  condamnat la 1 an de închisoare. A executat pedeapsa în închisoarea Braşov. A fost eliberat la 30  septembrie 1949.

După eliberare a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Sibiu. A primit cu greu post de preot, şi a continuat să fie urmărit de Securitate.

Colegul lui de liceu şi de proces, Victor Roşca, în volumul Moara lui Kalusek, îl descrie astfel: „Era unul dintre adolescenţii în stare să strângă în jurul său o întreagă armată de tineri. El jucase un rol important în întâlnirile noastre şi întreţinerea coeziunii acestui grup de elevi.”

    Pr. Ioan Glăjar a fost înmormântat la Ucea de Jos în 17 aprilie 2012. La funerarii au participat ÎPS Laurenţiu Streza, Mitropolitul Ardealului, care a ţinut şi o cuvântare, majoritatea preoţilor din Ţara Făgăraşului, foşti colegi de liceu, profesori de la Institutul Teologic din Sibiu, cunoscuţi din zonă şi consăteni. Necrologul l-a rostit părintele paroh din Ucea de Jos.

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Gheorghe Stănică

Gheorghe Stănică la arestare

S-a născut la Giurgiu la 23 aprilie 1922. A urmat Liceul „Ion Maiorescu”, în cadrul căruia s-a apropiat de Frăţiile de Cruce începând cu toamna lui 1940. A fost condamnat la 1 an de închisoare după rebeliunea din ianuarie 1941. În 1943 s-a înscris la Facultatea de Construcţii din Bucureşti. În mai 1948, când a aflat de valul de arestări, a hotărât să se ascundă. A fost arestat la 17 august 1949 şi considerat şef al unui lot de cunoscuţi din judeţul său de origine, deşi singura activitate pe care au întreţinut-o era aceea de a se întâlni între ei. În plus, Stănică l-a găzduit timp de o săptămână pe Ion „Nonu” Sasu, fugar la acea vreme. A fost anchetat de Direcţia Securităţii Capitalei la Ministerul de Interne, trimis în judecată şi condamnat la 4 ani de închisoare corecţională.

Imediat după pronunţarea sentinţei a fost trimis la Piteşti, unde a fost torturat chiar în camera 4-spital la începutul lui 1950, inclusiv de către Eugen Ţurcanu. Despre experienţa sa în Piteşti spunea: „Nu ştiai ce să mai crezi. Totul se prăbuşea, ca un joc din ăla de cărţi. Nu ştiai ce să mai crezi, în cine să mai crezi. Eu am avut un noroc mare de tot: am crezut neţărmurit în Dumnezeu. Neţărmurit.”

În toamna anului 1950 a fost transferat la Canal şi a repartizat într-o brigadă în care a avut din nou de-a face cu agresori trimişi din Piteşti. Comportamentul său pe perioada detenţiei i-a atras o prelungire a pedepsei iniţiale cu alte 12 luni de internare administrativă. A fost eliberat la 27 mai 1954 şi a lucrat ca inginer până la ieşirea la pensie. 

Gheorghe Stănică a fost unul dintre deţinuţii de mare profunzime morală, în contrast evident cu discreţia totală în care a trăit. Vorbea puţin, dar întotdeauna limpede şi cu folos. Structura sa sufletească, suferinţa şi experienţa de viaţă l-au determinat să considere că cea mai înaltă concepţie despre viaţă este iubirea aproapelui: „Un singur lucru regret: că am fumat. Restul, nu regret nimic! Nici chiar 4-spital nu-l regret. Cel mai mare lucru, după mine, în viaţă e să ştii să ierţi... Şi-al doilea e să te încrezi în aproapele tău. Fără astea două lucruri nu va ieşi nimic.”

Un interviu cu Gheorghe Stănică va apărea anul acesta în volumul VI al seriei „Experienţe carcerale în România comunistă”. Fragmente dintr-un interviul cu acesta pentru filmul „Demascarea”, despre reeducarea din închisoarea Piteşti se găsesc aici.

Gheorghe Stănică a plecat dintre noi vineri, 13 aprilie.

    Informaţii şi fotografie preluate de pe site-ul Fenomenul Piteşti, unde se pot găsi mai multe informaţii.

Istoricul Florin Constantiniu s-a stins din viaţă la 79 de ani

S-a născut la Bucureşti, la 8 aprilie 1933 şi a absolvit studiile secundare la Colegiul „Sf. Sava” şi pe cele superioare la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema: „Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea”.

Din anul 1957 a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”din Bucureşti. În 1977, 1983 şi 1987 a făcut cercetări în Franţa şi SUA.

A fost autorul a numeroase cărţi, studii şi articole, apărute în ţară şi străinătate, referitoare la istoria medie, modernă şi contemporană a României. Dintre cele referitoare la perioada contemporană menţionez: „Însemnările unui agent secret britanic din ajunul insurecţiei române din august 1944” (1982), „Între Hitler şi Stalin. România şi Pactul Ribbentrop-Molotov” (1991); „Doi ori doi fac şaisprezece. A început războiul rece în România?” (1997); „De la războiul fierbinte la războiul rece” (1999); „PCR, Pătrăşcanu şi Transilvania” (1945-1946) (2001); „1941. Hitler, Stalin şi România” (2002).

O carte de referinţă, publicată în mai multe ediţii (1997, 1999 şi 2001, 2008, 2012) şi care i-a adus şi multe critici a fost O istorie sinceră a poporului român.

În 2008 a fost acuzat de Şerban Rădulescu Zoner în cartea sa Securitatea în Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, că a colaborat cu Securitatea, sub numele Chris.

A fost membru corespondent din 29 ianuarie 1999 şi membru titular din 2006 al Academiei Române.

Informaţii şi poză preluate de pe site-ul ziarului Adevărul, unde cei interesaţi pot găsi mai multe informaţii.

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Gabriel Ţepelea

S-a născut la 6 februarie 1916 la Borod, judeţul Bihor. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a absolvit Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia limbi romanice, a Universităţii din Cluj (1933-1937). A făcut stagii de specializare în Franţa (1937-1938), ulterior fiind elev la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Ploieşti (1939-1940).

În 1948, şi-a susţinut doctoratul, sub îndrumarea lui George Călinescu, la Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre literatura în grai bănăţean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968.

Membru al Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, a desfăşurat o intensă activitate în cadrul acestuia. În 1945 a devenit secretar general al Organizaţiei Tineretului Ţărănist din Transilvania. La alegerile din 1946 a candidat pe listele partidului.

A fost arestat la 15 august 1949 şi condamnat la 6 ani închisoare. A executat pedeapsa în închisorile Aiud, Jilava, Poarta Albă, Valea Neagră, Oradea. A fost eliberat la 13 august 1955.

După eliberare a lucrat ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar. Şi-a reluat cu greu colaborarea în revistele de specialitate. Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960), după doi ani de şomaj a predat la institutele pedagogice din Timişoara (până în 1964) şi Piteşti, unde în 1969 a pus bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al Facultăţii de Filologie în perioada 1971-1974.

După evenimentele din decembrie 1989, a reintrat în viaţa politică, şi alături de Corneliu Coposu a contribuit la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în calitate de vicepreşedinte. A fost deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996. În 1993 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Gabriel Ţepelea a încetat din viaţă, joi, 12 aprilie, la vârsta de 96 de ani, în locuinţa sa din Bucureşti.

    Informaţiile şi imaginea au fost preluate din România Liberă, unde se pot găsi mai multe informaţii, şi din fişa matricolă penală.

Conferinţă: 40 Jahre „Aktionsgruppe Banat“ Akteure und Texte - Mitstreiter und Begleiter>

În perioada 26-28 aprilie va avea loc la Timişoara conferinţa <40 Jahre „Aktionsgruppe Banat“ Akteure und Texte - Mitstreiter und Begleiter> (<40 de ani “Grupul de Acţiune Banat” actori şi texte - combatanţi şi însoţitori>).

Evenimentul este organizat de Prof. dr. Roxana Nubert (Universitatea de Vest, Timişoara) şi Prof. h.c. dr. Stefan Sienerth, directorul IGKS (Institut für Deutsche Geschichte und Kultur aus Südosteruopa - Institutul pentru istorie şi cultură germană din sud-estul Europei, din cadrul Universităţii „Ludwig Maximilian”, München).

     Pentru cei interesaţi redau mai jos programul conferinţei.