Traian Popescu s-a născut în Bucureşti la 27 august 1923. A urmat Liceul „Aurel Vlaicu” din capitală şi Facultatea de Construcţii din cadrul Politehnicii Bucureşti. A fost arestat la 15 mai 1948 şi condamnat la 20 de ani muncă silnică. A fost închis la arestul SSI, Ministerul de Interne, Rahova, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud, Văcăreşti. A trecut prin ceea ce el a numit „experimentul Piteşti”, fiind torturat în camera 99 din Gherla. În ciuda schingiuirilor la care a fost supus, a refuzat să-şi lovească colegii de suferinţă. A fost eliberat la 18 aprilie 1964. Supus şicanelor Securităţii, şi-a luat diploma de inginer în 1969, la 46 de ani.
După 1989 a dus o intensă activitate de popularizare a suferinţelor din închisorile comuniste, scriind cărţi (cea mai cunoscută fiind „Experimentul Piteşti. Mucenicie şi satanizare”), articole şi studii, participând la numeroase simpozioane şi conferinţe. În închisoare a compus muzică cu caracter simfonic deşi nu avea hârtie sau creion, pe care a avut bucuria să o asculte interpretată în anii ’90.
În urmă cu aproape 2 ani, la o lansare de carte organizată de IICCR la Facultatea de Istorie mi-a făcut propunerea ca IICCR să pună câte o plachetă comemorativă în principalele locuri de anchetă şi detenţie din Bucureşti. I-am rămas dator cu punerea în practică a acestei idei. Sper că nu pentru prea mult timp...
Traian Popescu, "Macă", nu mai este printre noi, dar rămâne viu în memoria celor care am avut bucuria să-l fi cunoscut.