Ultima apariţie în colecţia Autori români a editurii Vremea
este romanul Cartea din berjera aurită, semnat de Corina Cristea
Cartea din berjera aurită poate fi citit ca un roman de
atmosferă, un roman‑cronică a mediului rural transilvan peste care s‑au abătut
vijelios şi fără milă vremurile „noii orânduiri” roşii, vremuri care au
tulburat societatea ca întreg dar şi pe fiecare individ în parte, întrucât
impresia de întoarcere a lucrurilor cu susul în jos e resimţită la toate
nivelele: „Să spună tovarăşu' cavaleru', că e mai competinte. Să-l lămurească
pe domnu' activistu' că e mai de la oraş şi nu ne ştie pe noi ăştia,
castelanii”.
Într‑unul din satele din zona Făgăraşului, există un castel,
în care descendenţii înnobilatului cavaler Puşcariu îşi duc dramatica existenţă
în încercarea de a supravieţui în toată această lume anapoda. Drama
intelectualului – care se vede înlăturat treptat dar definitiv de la viaţa
comunităţii ce pare să nu mai aibă nevoie de cunoaşterea şi cunoştinţele lui,
care nu poate să înţeleagă şi să accepte rugul aprins al cărţilor şi care,
adâncit în refugiul ultim al lecturii din berjera lui, alunecă încet în
atotstăpânitoarea reverie‑nebunie – se profilează cel mai puternic în universul
acaparator al cărţii.
Prozatoare şi traducătoare, licenţiată a Facultăţii de
Filologie a Universităţii Bucureşti, Corina Cristea a debutat cu volumul de
povestiri Prietena mea, Si (1969), căruia i‑au urmat o serie de scrieri ce s‑au
bucurat de cronici favorabile: romanul Castanii roşii, parfumaţi şi naivi
(1970), volumul de nuvele Eternitatea e după colţ (1972), romanele Scadenţa
(1972), Goana după vânt (1974), Emigrant în singurătate (1998).
Volumul poate fi comandat de pe site-ul Editurii
Vremea, de unde am şi preluat informaţiile despre
acesta.
