A apărut volumul „Derniers Jours de L’Europe/Ultimele zile ale Europei”, autor Grigore Gafencu

Grigore Gafencu (1892-1957) - om politic şi diplomat român; membru al Partidului Naţional Ţărănesc. Fondator al ziarelor „Revista Vremii” (1921) şi „Timpul” (1937); director al ziarului „Argus” (1923); membru-fondator al Agenţiei de presă Orient-Radio (RADOR); secretar general al Ministerului Afacerilor Străine al României (1928); subsecretar de Stat la Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (noiembrie 1929-iunie 1930) şi la Ministerul Afacerilor Străine al României (iunie-octombrie 1930); ministru al Afacerilor Străine al României (decembrie 1938 - iunie 1940); trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Moscova (august 1940 - iunie 1941). Autor al lucrărilor Preliminariile războiului în Est. De la Acordul de la Moscova (23 august 1939) până la ostilităţile din Rusia (22 iunie 1941) (1944), Ultimile zile ale Europei. Un voiaj diplomatic în 1939 (1946). A lăsat însemnări zilnice (jurnal) deosebit de importante pentru cunoaşterea vieţii politice româneşti şi internaţionale.

„Grigore Gafencu, prin fineţea judecăţii sale politice, în urma experienţei ca ministru de externe, apoi reprezentant al României la Moscova într-un moment atât de dramatic, precum şi datorită talentului său de scriitor, a fost perceput în străinătate, în tot timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în cei zece ani care au urmat, ca personalitatea română cea mai strălucită şi reprezentativă.“ Neagu Djuvara

Traducerea din limba franceză: Andrei Niculescu; studiu introductiv, note şi indice: Mioara Anton. 

Volumul a apărut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria exilului Românesc şi a Institutului Diplomatic Român şi poate fi achiziţionat de pe site-ul Editurii Curtea Veche.

Call for papers: History of Communism in Europe, new series, vol. III/2012

The forthcoming issue of History of Communism in Europe will focus on the topic of Communism, Nationalism and State Building in Post-War Europe. The emergence of communism as praxis after the Second World War overlapped with the need of certain nations to reinforce their claim for statehood. This gave rise to a series of historical phenomena that reshaped post-war Europe. In this context, any research on these transformations must address a series of questions: What is the role of national ideology in postwar state formation? How do various ideologies (e.g. communism and nationalism) interact in the complex processes presupposed by state building? Is there a pattern of state formation in communist Europe in comparison with Western Europe or elsewhere? If so, which were the short and long term consequences of it within a post-conflict landscape? Which narratives of identity were employed as post-1945 Europe took shape? Which were the incumbent tensions as a Soviet bloc of socialist nations came about? Nevertheless, the main issue to be addressed remains that of the differences that appeared from 1945 onwards between the institutionalization of communist polities on the basis of national communities and the consolidation of a supposedly unitary camp of Marxist-Leninist regimes. Moreover, at the end of the day, the legacies of the second half of the twentieth century could be better explained if analyzed from the point of view of the tribulations of nationalizing nation-states (to use Rogers Brubaker’s coinage) across the East and West divide.