S-a născut la 27 ianuarie 1919 în Cudalbi, jud. Galaţi. În 1937, în clasa a VII-a, făcea parte din Frăţia de Cruce de la
Seminarul Teologic. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie de la Chişinău,
refugiată la Iaşi, apoi la Cernăuţi. În anul IV de facultate, 1943-1944, a fost
şeful centrului studenţesc legionar din Cernăuţi. A fost arestat, judecat şi
condamnat la patru ani de zile şi dus la închisoarea militară din Galaţi, iar
ulterior la închisoarea militară Cernăuţi şi la închisoare Suceava. A făcut
recurs la Înalta Curte de Casaţie şi i s-a casat sentinţa, iar dosarul a fost
trimis pentru rejudecare la instanţa militară Iaşi, unde a fost achitat.
În 1944 a absolvit facultatea şi şi-a început
activitatea ca duhovnic la mănăstirea de maici de la Saon, Tulcea.
A fost arestat la 17 ianuarie 1957 şi deţinut administrativ până la 1962, în coloniile de muncă de la Canal şi din
Deltă, Grindu, Periprava, 9 Culmea.
După 1989 a fost membru al
Partidul Naţional Ţărănesc şi preşedinte al CDR la Galaţi. Din 1997, după moartea părintele Constantin Voicescu, a
devenit duhovnicul Partidului „Pentru Patrie”. Între 2001-2004 a fost preşedinte al Federaţiei Române
a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti.
Un interviu cu Pr. Alexandru Capotă a fost
publicat în Experienţe carcerale în România
comunistă, vol. II, Polirom, Iaşi, 2008.
Pr. Alexandru Capotă a fost înmormântat vineri, 20 aprilie 2012.
