La 23 iulie s-a stins din viață la Maignelay-Montigny, în
Franța, prozatoarea Oana Orlea (Maria Ioana Cantacuzino).
S-a născut la 21 aprilie 1936 în Bucureşti. A fost fiica
aviatorului Constantin (Bîzu) Cantacuzino şi a Ancăi Diamandi (n. Cantacuzino)
și nepoată a lui George Enescu.
A fost arestată la 11 iunie 1952, ca elevă în clasa a X-a,
sub acuzaţia de „uneltire contra regimului. A ținut ședințe și a răspândit
manifeste contra regimului”. A fost internată administrativ pentru 48 de luni.
A executat detenția în închisorile Centrul de Triere București, Jilava, Pipera,
Târgșor, Mislea. A fost eliberată după 2 ani și 11 luni.
După eliberare a lucrat ca ajutor de sudor pe un şantier din
Bucureşti (1955-1956), taxatoare la IRTA (1959-1960), şamponeză la Cooperativa
Higiena (1962-1965) etc. A fost rearestată în 1960, în legătură cu un atac
săvârşit în septembrie 1959 asupra unui furgon al Băncii Naţionale din
Bucureşti („operaţiunea Ioanid”) şi reţinută două luni la Miliţia Capitalei. În
1965 a absolvit cursurile Liceului „I.L. Caragiale” din Bucureşti, secţia fără
frecvenţă.
În a doua parte a anilor ’60 a publicat proză scurtă și
romane. În noiembrie 1980 s-a stabilit în Franţa, ţară în care a solicitat şi
obţinut azil politic.
Este cunoscută mai ales pentru volumul memorialistic Les
Anées volées - dans le Goulag roumain à seize ans, publicat în 1991 la
editura Seuil, tradus în limba română în același an cu titlul Ia-ți boarfele și mișcă!, și publicat la Editura Cartea
Românească (ediția a II-a la Editura Compania în 2008).
Informații preluate din Ziarul
de Iași (și fotografia), fișele
matricole penale din Arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor și România Literară (unde cei
interesați pot găsi un articol mai amplu).
