S-a născut la
Vaslui, la 17 octombrie 1929. A urmat cursurile Liceului „Mihail Kogălniceanu” din oraşul natal şi a
fost încadrat în Frăţia de Cruce nr. 46 în 1945. După înăsprirea represiunii
împotriva legionarilor pe parcursul anului 1948, a fost arestat împreună cu
ceilalţi membri ai grupului şi implicat într-un proces în martie 1949. A fost
condamnat prin sentinţa nr. 336/18.03.1949 la 7 ani de închisoare corecţională.
A trecut prin reeducarea din închisoarea
Piteşti.
În mai 1950 a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Eliberat la
expirarea pedepsei, în 1955, s-a înscris la Facultatea de Construcţii din
Bucureşti, dar a fost rearestat la 13 februarie 1958 şi acuzat că a încercat să
reorganizeze Mişcarea Legionară în libertate. A primit o condamnare de 25 de
ani muncă silnică. Cea de-a doua detenţie şi-a petrecut-o aproape integral în
Aiud, unde a refuzat să accepte reeducarea propusă de regim prin colonelul
Gheorghe Crăciun.
A fost eliberat la 1 august 1964. A reuşit ulterior să termine Facultatea
de Construcţii şi, spre sfârşitul regimului comunist, să îşi susţină teza de
doctorat în hidrotehnică. După 1990 a fost profesor de hidrotehnică la
Politehnica Bucureşti, dar şi-a continuat şi activitatea în plan politic, fiind
preşedinte al Partidului Pentru Patrie (1995-2005) şi al Partidului Totul
pentru Ţară, până în ultimele sale zile. A decedat vineri, 8 iunie.
Constantin Iulian la emisiunea „Profesioniştii” realizată de Eugenia Vodă,
pe TVR, aici.
Informaţii preluate de pe site-ul fenomenulpiteşti.ro,
unde cei interesaţi pot găsi mai multe amănunte.
