„Anatomia
cenzurii este o carte ce produce un teribil disconfort cititorului –
te vezi nevoit să priveşti un cadavru – cel al Cenzurii – ce ar putea învia, în
orice moment, dacă susţinătorii democraţiei vor aţipi.
Este
corpul cenzurii instituite de ocupanţii ruşi, împreună cu oportuniştii adunaţi
de miri unde, indiferent de etnii şi de convingeri, în intervalul 1944-1947.
Adică instituţia ce a mutilat pentru zeci de ani cultura română, jurnalismul
fiind una dintre ţintele predilecte. Pentru că teama de presă a rămas un
indiciu indubitabil al ilegitimităţii, indiferent de epocă, regim, context.
Este teama de pluralism, de adevăr, de îndoială. […]
Cartea
reprezintă o disecţie a mecanismelor reprimării pluralismului informaţional, o
demonstraţie a faptului că cenzura a fost o pârghie în mecanismul de dobândire,
de menţinere şi distribuire a puterii politice. Interesante îmi par aici
etapele identificării şi sancţionării oponentului politic, ce a fost, pe rând,
fascist, profascist, legionar, antidemocrat, antisovietic, apoi sabotor şi
reacţionar. Orice imaginaţia a oferit, a fost folosit pentru lichidarea
adversarului politic, iar lucrarea demonstrează încă o dată ilegitimitatea
regimului comunist – el se instituie şi se menţine prin lichidarea celui ce îl
contrazice. Un regim obsedat de unanimitate, ceea ce-i face existenţa
dramatică, tensionată, plină de ridicol – trebuie să demonstreze că nici-o altă
opinie nu îşi are locul în spaţiul public, în afara celei declarate de el ca
fiind valabilă. […]
Autoarea
aduce aici multe informaţii inedite, ori puţin cunoscute, obţinute fie din
statisticile oficiale, fie prin analiza secundară, ceea ce sporeşte relevanţa
ştiinţifică a cărţii.” Marian Petcu
Informaţii preluate de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun, unde cei interesaţi pot găsi mai multe informaţii despre carte.
