Starea de excepţie I este prima intervenţie artistică de tip instalaţie site-specific, din cadrul proiectului cu acelaşi nume, ce urmează să se desfăşoare în vara anului 2012 la Fort 13 Jilava. Nu este doar o expoziţie artistică, ci şi un demers civic ce vizează debutul unei gândiri critice asupra Fortului 13 ca loc al memoriei colective.
Autorul expoziţie, Alexandru Potecă, construieşte un anti-memorial, pretext pentru a reflecta asupra limitelor muzeificării trecutului marcat de situaţiile extreme ale stării de excepţie. Cele două ansambluri de obiecte ale universului intim uman, plasate în Camerele Negre ale Fortului, sunt reduse la un numitor comun expresiv, pierzându-şi valoarea de întrebuinţare şi încărcătura individuală. Astfel obiectele devin autonome şi inaccesibile. Neavând valoare documentară – nu au aparţinut celor care au trecut pe aici – ansamblul nu poate fi redus la memoria obiectelor ca martori ai trecutului. Se creează distanţa necesară, de unde începe efortul personal al înţelegerii. Ceea ce contează se află dincolo de acestă scenografie îngheţată a obiectelor, văzută ca materializare a memoriei-distanţă. Condiţia noastră de spectatori devine un privilegiu, iar impactul cu autenticitatea locului reprezintă şansa unei evaluări pe cont propriu a situaţiei. Suntem liberi să gândim şi să înţelegem dincolo de zonele de comunicare oficiale, în chiar mediul natural al abuzului săvârşit de stările de excepţie.
Sintagma stare de excepţie este preluată din literatura juridică şi se referă la situaţiile istorice în care modul de guvernare depăşeste pragurile dintre juridic şi politic, democraţie şi absolutism în favoarea politicului şi absolutismului. Succesiunea de stări de excepţie din ultimul secol de abuzuri dictatoriale, imposibil de scos în evidenţă unidirecţional, fără a falsifica istoria Fortului 13, precum şi păstrarea aproape intactă a condiţiilor iniţiale de detenţie sunt cadrul perfect pentru a medita asupra modului în care faptele trecutului au corespondent şi în practicile prezentului. Cultul memoriei doar de dragul memoriei nu ne spune nimic despre rolul pe care ea ar trebui să-l joace în prezent. Istoriile oficiale şi bazele de date direcţionează receptarea, memoria fiind ameninţată atât de ştergerea informaţiilor, cât şi de abundenţa lor. Selectarea şi organizarea faptelor trecutului sunt dictate de raţiuni politice.
