StatCounter

luni, 12 decembrie 2011

Cicerone Ioniţoiu, Memorii, II, Drama României văzută din exil

Cicerone Ioniţoiu este poate cel mai cunoscut dintre supravieţuitorii Gulagului românesc, condamnat pentru că a făcut parte din conducerea organizaţiei de tineret a P.N.Ţ. După un deceniu de luptă împotriva abuzurilor din penitenciarele şi lagărele regimului comunist, a ieşit din infern hotărât să spună adevărul despre genocidul la care a fost supus poporul român în această perioadă întunecată a istoriei sale. Nici în închisoare, nici în lumea liberă (la Paris, unde a ajuns în 1979), nu a abdicat de la crezul său, acela de a-şi ajuta tovarăşii de suferinţă şi de „a căuta în permanenţă în cutele cele mai ascunse ale memoriei pentru a aduce la suprafaţă fapte şi oameni” care au făcut cinste unei generaţii lovite de istorie.
Impresionantei sale opere de documentare asupra Gulagului românesc (din care menţionez doar 11 volume ale dicţionarului Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, întemniţaţi, închişi, cele trei volume intitulate Morminte fără cruce sau cele două din Martiri şi mărturisitori ai bisericii din România) i se adaugă acum memoriile, pagini cutremurătoare despre destine cumplite, suferinţă, tortură, trădare, dar şi despre compasiune, iubire, solidaritate şi dârzenie de neclintit.
În 2009, la 30 de ani după ce părăsea ţara, Editura Polirom publica primul volum din memoriile sale: Din ţara sârmelor ghimpate. După doi ani, a apărut şi cel de-al doilea volum, Drama României văzută din exil, în care autorul descrie efortul celor care, rămaşi fideli conştiinţei proprii şi valorilor morale, au dus din exil o luptă inegală împotriva regimului comunist din România. Reuniţi în jurul Comitetului (Consiliului) Naţional Român şi susţinuţi de Radio „Europa Liberă”, ei au făcut cunoscute Occidentului situaţia dramatică a României conduse de Nicolae Ceauşescu şi caracterul inuman al orânduirii comuniste, în încercarea de a promova valorile democratice şi de a impune regimului de la Bucureşti Acordurile de la Helsinki din 1975.
Sunt prezentate, de asemenea, acţiunile Securităţii, care, prin metodele Direcţiei de Informaţii Externe – dezinformări, şantaje, atentate, racolări de agenţi din rândul refugiaţilor etc. –, urmărea să compromită activitatea Consiliului Naţional Român şi a Partidului Naţional Ţărănesc din exil. Adresat atât generaţiei care „n-a avut tinereţe”, cât şi celor care i-au urmat, volumul are o remarcabilă valoare documentară, contribuind la cunoaşterea particularităţilor exilului politic românesc şi a relaţiilor tensionate dintre acesta şi autorităţile comuniste de la Bucureşti.
     Cei interesaţi pot achiziţiona cartea de pe site-ul Editurii Polirom.

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Mircea Nicolau

Mircea Nicolau, s-a născut la 26 noiembrie 1914 în Bucureşti. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, în timpul căreia a intrat în Mişcarea Legionară. În 1936 a devenit şeful organizaiei judeţene Ialomiţa iar în octombrie 1940, în timpul Statului Naţional Legionar a fost numit şef al Poliţiei în Regiunea Oltenia.
După evenimentele din 20-24 ianuarie 1941 a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul antonescian. Arestat în iunie 1941, a fost rejudecat şi condamnat la 20 ani de muncă silnică. A fost eliberat în 1946, iar din 1947 a participat la organizarea Rezistenţei Naţionale Anticomuniste. A fost arestat la 12 iulie 1948 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, pedeapsă redusă ulterior la 25 de ani muncă silnică.
 A executat pedeapsa în închisorile Jilava, Baia Sprie, Aiud. După eliberare, la 1 august 1964, i s-a refuzat dreptul de a preda în învăţământ, muncind toată viaţa ca muncitor necalificat sau cel mult contabil.
   În primele zile ale lui 1990 s-a implicat în acţiuni de recoagulare a legionarilor. A deţinut funcţia de preşedinte al Fundaţiei „Prof. George Manu” şi a condus revista lunară „Permanenţe”.

Memorii în dialog: Basarabia - Bucovina, ieri şi azi