„Cartea pleacă
de la premisa că Mihail Sebastian este un autor-turnesol care, prin datele ce
pot fi găsite laolaltă în biografia lui (membru al Tinerei Generaţii şi al grupării
<Criterion>; redactor şi colaborator la publicaţii foarte diferite din
punct de vedere ideologic: Cuvântul, Revista Fundaţiilor Regale,
Rampa, Reporter, Viaţa Românească etc.; discipol al
lui Nae Ionescu şi prieten cu Mircea Eliade, amândoi reprezentanţi ai dreptei
radicale; tintă, în calitate de evreu, a naţionaliştilor din tabăra iorghistă şi
legionară, dar şi a legislaţiei antisemite introduse de Statul român începând
cu anii ’30; atacat de naţionaliştii evrei, care văd în el un „asimilist” sau
chiar un trădător; apropiat al Partidului Comunist în preajma momentului 23
August 1944; victimă a unui accident neelucidat, în 1945, care dă naştere la
numeroase legende bazate pe teorii ale conspiraţiei), permite unificarea,
compararea şi înţelegerea unor contexte altfel eterogene.”
„Critica lui
Mihai Iovanel e metodică, intensiv analitică, abrazivă, lipsită de
sentimentalism şi retorică, de o mare vioiciune argumentativă, perfect adecvată
mobilului ideologic şi caracterologic pe care-l urmăreşte. Autorul operează
prin reducerea conceptuală a discursului lui Sebastian şi al comentatorilor
lui, astfel încât expunerea capătă caracterul demonstrativ al unui joc logic.
Procesul abstractizării se bazează însă pe o excelentă cunoaştere a operei lui
Sebastian şi a bibliografiei subsecvente (cu veleităţi exhaustive). Lucrarea
lui Iovanel va stârni controverse şi dezbateri aprinse, aş zice, pe măsura
valorii şi a contribuţiilor înnoitoare pe care le aduce. Ea relevă un talent
critic de primă mână.” (Paul Cornea)
