„Volumul de faţă cuprinde comunicările prezentate la
conferinţa Statutul
istoriei şi al istoricilor în contemporaneitate unde au fost prezentate şi
analizate noi surse documentare, propunându‑se, în acelaşi timp, noi
interpretări ale surselor cunoscute sau a unora inedite, noi ipoteze şi
concluzii care scot în evidenţă mecanismele şi limitele statului de a controla,
a modela sau remodela istoria naţională şi cea universală. S‑a încercat, de
asemenea, delimitarea punctului de contact dintre istoriografie, memoria
colectivă şi politică, precum şi analiza unor documente fundamentale pentru
istoria istoriografiei. O secţiune importantă din volum este consacrată
statutului istoriei în societate şi a studierii istoriei în şcoală, dar şi a
evaluării şi reevaluării surselor documentare. Cartea cuprinde o secţiune
despre investigarea istoriografiei din perioada comunistă şi a impactului
scrisului istoric asupra epocii contemporane, dar este deschis şi spre
schiţarea a câteva din noile direcţii de investigare a trecutului din România
perioadei post comuniste. Pe de altă parte, lucrarea urmăreşte evidenţierea
necesităţii unui demers comun al istoricilor pentru întărirea statutului
disciplinei în şcoală şi în societate, de‑a deschide calea pentru teme de
cercetare noi şi către cercetări interdisciplinare. Nu în ultimă instanţă,
volumul de faţă reprezintă o pledoarie pentru istoria bine scrisă, un imbold ca
istoria să‑şi reevalueze constant sursele, metodele şi spaţiul investigat. O
pledoarie pentru frumuseţea istoriei ca disciplină de studiu şi de cercetare,
dar şi un îndemn de‑a face eforturi către reconsiderarea statutului istoriei şi
a profesorului de istorie în societatea contemporană nouă. (Coordonatorii)”
Pentru cei interesați redau mai jos cuprinsul volumului:
