Alexandru Vișinescu, Ion Diaconescu și închisoarea de la Râmnicu Sărat

Într-un interviu acordat azi, 9 august, reporterului Antena 3 Ana Maria Roman (pe care o felicit pentru reușită), fostul comandant al penitenciarului comunist de la Râmnicu Sărat, Alexandru Vișinescu i-a adus o serie de injurii fostului deținut politic și lider țărănist Ion Diaconescu, pe care, printre altele, l-a acuzat că ar fi mințit atunci când a afirmat că a fost închis la Râmnicu Sărat. El a solicitat dovezi din arhive în acest sens și, culmea cinismului, a spus că ar pune pariu pe pensia sa (de peste 3100 RON, după cum reiese din interviu) că are dreptate. Însă un document din Arhiva Administrației Naționale a Penitenciarelor, respectiv fișa matricolă penală a lui Ion Diaconescu, îl contrazice. Pe aceasta se specifică, atât pe față cât și pe verso, faptul că Ion Diaconescu a trecut prin închisoarea de la Râmnicu Sărat.

 

Apariție editorială: Vadim Guzun (editor), Acțiunea informativă „Nichita Smochină”, Argonaut, Cluj-Napoca, 2013

După abordarea subiectului înfometării ca instrument de politică internă/de exterminare în masă în U.R.S.S. şi al refugiului/emigraţiei interbelice din Ucraina și Rusia în România, ne propunem să cercetăm destinul tragic al emigranţilor români, ruşi şi ucraineni după abandonarea a ceea ce a mai rămas din statul naţional unitar român în sfera de influenţă sovietică. Norocul celor care au reuşit să se salveze de foametea artificială şi represiunile staliniste a fost de scurtă durată. Mai ales intelectualii vor fi urmăriţi şi persecutaţi în Republica Populară Română pentru că au dezavuat lumii civilizate atrocităţile pe care le-au cunoscut direct sau indirect în Uniunea Sovietică. Deşi nu aveau nicio legătură juridică  cu imperiul comunist (s-au refugiat până la data formării U.R.S.S. ori din teritorii care nu aparţineau Rusiei – din Ucraina, în special) au fost urmăriţi şi persecutaţi, ca şi cum s-ar fi aflat pe teritoriu rus, iar unii au fost doar prinşi în România, fiind executaţi sau executând ani grei de lagăr în U.R.S.S., cu încălcarea oricăror aparenţe de ordin juridic . Nu a contat că cele mai multe victime se aflau în ultima etapă a vieţii, mai mult decât atât, pentru „faptele” lor vor plăti şi familiile şi urmaşii.

Apariție editorială: Cornel Nemetzi, Ultimul curier ilegal. Memoriile unui spion român

„Deși au trecut peste 23 de ani de la Revoluția din 1989, prea puțin s-a scris despre un aspect esențial în existența oricărui stat, spionajul extern. Iar ce s-a scris a urmărit în cea mai mare parte doar senzaționalul, autorii nefiind implicați în munca de zi cu zi în acest domeniu atât de invizibil, dar foarte important. Până acum! În acest sens, editura publică pentru prima dată în istoriografia și literatura noastră, memoriile unui spion român, ale unui luptător din prima linie a frontului invizibil al spionajului. Acesta este Cornel Nemetzi. Demersul editurii se înscrie în linia aparițiilor editoriale anterioare, prin care se încearcă dezvăluirea unor aspecte mai puțin cunoscute din istoria României, reunite în colecția intitulată sugestiv Istoria Adevărată. Și această carte poate fi pusă în același context al dezvăluirilor despre istoria adevărată a României, lăsând să vorbească cei implicați direct în evenimente. Iar Cornel Nemetzi a fost unul dintre aceștia, timp de 26 ani. Permanent în prima linie a frontului invizibil al spionajului românesc, implicat în majoritatea evenimentele esențiale din istoria acestuia, atât înainte cât și după 1989, Cornel Nemetzi ne dezvăluie în această carte multe din dedesubturile spionajului românesc, aruncând o lumină crudă asupra faptelor așa cum au fost ele. Vom găsi în cartea de memorii a dânsului eroi dedicați și patrioți, dar și trădători, lichele, sau pur și simplu indivizi preocupați de propria lor parvenire și care se foloseau de orice mijloace pentru a-și atinge scopurile.

Cornel Nemetzi s-a aflat la datorie în acest serviciu timp de 26 de ani, de la curier ilegal, respectiv cel care prelua materialele informative de la agenții din străinătate, până la șef al serviciului pe Europa.”

Informații preluate de pe site-ul Editurii Marist.