Lucrarea este rezultatul unui proiect postdoctoral desfăşurat de autoare
la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în perioada septembrie 2010 -
august 2012, sub coordonarea profesorilor Traian Rotariu şi Ioan Bolovan
Având la bază mărturiile epocii, surse de natură sociologică, istorică,
dar şi produsele istoriografice dedicate subiectului, lucrarea îşi propune să
încerce o conturare a istoriei familiei româneşti în comunism.
Subiectul este unul extrem de delicat şi în această perioadă pot fi
identificate multe din tarele societăţii actuale. Practic, în anii
socialismului au fost minate bazele familiei tradiţionale în România,
fenomenele de industrializare şi urbanizare care au definit, printre altele,
procesul de comunizare, creând contextul necesar pentru ruperea cadrelor
familiei tradiţionale şi naşterea unor noi tipuri familiale. Urbanizarea
masivă, industrializarea abruptă şi educaţia de masă sunt cele trei principale
cauze pe care autoarea le identifică drept generatoare ale noilor raporturi în
cadrul familiei româneşti în perioada 1945-1989. Desigur, acestora li se adaugă
multe altele care, în funcţie de context, au dat substanţă şi au particularizat
diversele etape care au umplut cele aproape cinci secole de comunism românesc.
Cartea se adresează deopotrivă comunităţii ştiinţifice şi publicului
larg. Oricine este interesat de o istorie a familiei în comunism „aşa cum a
fost”, fără tuşuri dominante de alb sau negru, poate găsi o serie de răspunsuri
în această carte. Evident, o mie de alte posibile ipoteze, explicaţii şi
răspunsuri vor fi rămas pe dinafară!
Cartea a apărut la Editura Presa Universitară Clujeană, cu sprijinul
AFCN.
Pentru cei interesaţi redau mai jos cuprinsul acesteia.
