Apariție editorială: Diane Ducret, Femeile dictatorilor

„Prenumele lor sunt banale: Inessa, Clara, Nadia, Magda, Felismina, Elena, Jiang Qing, Catherine, dar numele de familie spun totul: Mussolini, Lenin, Stalin, Hitler, Salazar, Mao, Ceauşescu, Bokassa. Unele sunt femei puternice, în stare să influenţeze decisiv hotărârile bărbaţilor din vieţile lor, pe când altele sunt doar victime şi au parte de un destin tragic. Unele se află în lumina reflectoarelor, sunt seducătoare sau stârnesc atenţie, în vreme ce altele sunt sortite să rămână mereu în umbră.

Cartea zugrăveşte istoria secolului XX «în timp real». De cele mai multe ori realităţile cunoscute atât de bine din manuale, cărţi, filme documentare ori relatări vor fi puse acum într-o cu totul altă lumină. Autoarea evită în mod subtil capcana reabilitării imaginii unor dictatori, dar reuşeşte cu multă discreţie să le completeze portretul, înfăţişându-le şi latura umană, mai puţin cunoscută publicului larg.

Despre autor

Conferință: „Nichita înainte și după marginalizare”

Invitatul ediţiei de joi, 9 mai 2013, ora 18:00, a Conferinţelor „Mircea Vulcănescu” ce se desfășoară în Studioul Horia Bernea al Muzeului Țăranului Român, va fi prof. univ. dr. Sorin Dumitrescu, care va vorbi despre Nichita înainte și după marginalizare, despre necunoscuta conjuncție dintre Nichita și Rafael Noica și despre testamentul metalingvistic al poetului.

Sorin Dumitrescu este pictor și grafician, discipol al Părintelui Constantin Galeriu, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, membru corespondent al Academiei Române din 2006. În 1969 absolvă Institutul de arte frumoase din București, la clasa maestrului Corneliu Baba.

Este Fondatorul Editurii și Fundației Anastasia, precum şi inițiatorul și curatorul galeriei Catacomba, al cărei program s-a remarcat în anii 1992-2001 prin promovarea pe simeze și, în general, în spațiul dezbaterii publice, a unei arte de mare anvergură spirituală.

În cariera sa de peste 35 de ani se pot distinge trei perioade importante, una de inspiraţie combinată baroc şi expresionism, din anii 1970, o alta de definire semiotică, de explorare a semnelor şi sensurilor acestora, din anii ’80 şi o treia, definitorie după 1990, în care artistul plastic pune în valoare viziunea sa asupra artei bizantine şi cea a ortodoxismului românesc.