Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Sergiu-George Rizescu

În 21 august 2026 a plecat dintre noi Sergiu-George Rizescu.

S-a născut la 23 iulie 1932 în Costești, Argeș. A fost arestat la 14 decembrie 1952 după ce tatăl său, preot, fusese arestat cu numai câteva luni înainte.

    A fost condamnat pentru apartenența la o organizație anticomunistă la 5 ani închisoare corecțională. A executat pedeapsa în închisorile Pitești, Jilava, Dej, Cavnic. A fost eliberat la 19 octombrie 1955. După 1990 a ocupat diferite funcții în cadrul Asociației Deținuților Politici din România, atât în cadrul filialei Argeș, cât și la nivel central. A fost deputat PNȚ-CD de Argeș în legislaturile 1992-1996, 1996-2000.

Bookfest 2026 - evenimente editoriale în legătură cu istoria recentă

A XIX-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest va avea loc în perioada 3-7 iunie în Pavilionul B2 de la Romexpo.

Accesul la Bookfest cât și la toate evenimentele din cadrul acestuia va fi gratuit.

Cei interesați pot găsi aici programul evenimentelor editoriale de la Bookfest 2026. 

Am făcut o selecție a lansărilor și evenimentelor care au legătură cu istoria recentă. Probabil sunt mai multe, dar din cauză că nu sunt descrise cărțile nu am reușit să-mi dau seama de asta.

Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Vasile Iamandi

În 16 ianuarie 2026 a plecat dintre noi Vasile Iamandi.

S-a născut la 14 februarie 1928 în Iași. A fost arestat la 22 aprilie 1956 și condamnat la 8 ani închisoare corecțională. A executat pedeapsa în închisorile Jilava, Gherla, Salcia, Giurgeni, Periprava, Dumbrăveni. A fost eliberat la 8 decembrie 1962. După câțiva ani a reușit să plece în Canada urmându-și soția și a revenit în România definitiv în 2006.

Un interviu realizat de Constantin Vasilescu în 10 și 13 octombrie 2008 a fost publicat în Cosmin Budeancă (coord.), Experiențe carcerale în România comunistă, vol. VI, Editura Polirom, Iași, 2012, pp. 133-180.

„Nu regret nimic din ce am făcut, nu port dușmănie nimănui, nici celor care m-au turnat. Dar sunt de părere că un proces al comunismului este absolut obligatoriu și este absolut necesar și nu există o perioadă de prescripție pentru aceste crime. Și sunt numai niște oameni fără demnitate cei care cred că nu mai este necesar un proces al comunismului. Un proces nu ca să-i trimitem în pușcărie, că mulți dintre ei nici nu mai sunt, mai sunt niște rămășițe, dar ca să se știe cine au fost acești oameni, să se știe ce au făcut, ce au însemnat pentru neamul românesc și pentru țara românească. Și să se insiste asupra pușcăriei, dar să nu uităm țara întreagă. Să nu uităm părinții noștri, rudele noastre, soțiile noastre, să nu uităm perioada de coșmar și de groază care a fost după 23 august, cu biografiile, cu epurările, cu naționalizările, cu stabilizările, cu lupta pentru a avea o origine sănătoasă. O reeducare prin care a fost trecut poporul român care a fost învățat să mintă obligatoriu. Toți am mințit! Dacă există unul dintre noi care spune că n-a mințit... tot a mințit într-o autobiografie în care erai obligat să spui până în pânzele albe... Toți am trecut sub tăcere, iar ei știau perfect că mințim. Erai obligat să furi, că era mentalitatea că de la stat nu e păcat să furi. Și dacă aveai nevoie de ceva, băgai mâna, că luai de la stat. Și cotele... Bietul țăran trebuia să cumpere din banii lui ca să dea cote. Lăsa niște spice de grâu în urma treieratului sau niște cartofi în pământ, ca să poată să vină noaptea să strângă, să aibă ce mânca. Sunt lucruri care s-au uitat și nu avem voie să le uităm... Reeducarea de la Pitești este o crimă, dar altă crimă este reeducarea poporului român. Idei precum „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”, „capul ce se pleacă sabia nu-l taie”, toate acestea ne-au îndobitocit și ne-au făcut ceea ce suntem astăzi, încât nu putem ieși din această calamitate care este postcomunismul...”