„Odată cu acest volum, Jurnalul început de Emil
Dorian în tinereţe îşi joacă actul ultim şi cortina. Notele sale dintre 1949 şi
1956 completează o lungă experienţă scriptică în care om, tată, medic, autor şi
cetăţean îşi trec vocile distincte prin numeroase registre, fiecare rămânând
fidelă sieşi. Desigur, îndoindu-se, crispându-se, justificându-se, jubilând,
deplângând. Şi aceasta mereu faţă de sine.
Discuţia cu propria conştiinţă este în epoca 1949-1956 mai
apăsată decât în anii anteriori, căci şi vremurile erau apăsătoare. În
schimbările uriaşe prin care trecea România atunci, nefericirea şi nemulţumirea
par la locul lor. Dar nu toată lumea le-a trăit la fel. Dorian, om de stânga de
când se ştie, care frecventează lumea literară aprobată sau tolerată de noul
regim comunist, pare la adăpost de zguduiturile nedrepte ale sorţii împărtăşite
de milioane de români. Şi totuşi! Emil Dorian nu face parte dintre aleşii de
categoria întâi. În categoria a doua sau chiar a treia de «privilegiaţi»,
liniştea de viaţă şi de spirit nu era deloc asigurată.
Iar dacă luciditatea şi sensibilitatea erau şi ele prezente
fără răgaz, ca în cazul de faţă, notele de jurnal devin un bun preţios:
înregistrează neaşezarea straturilor umane, inadecvarea literaturii la cererile
maximaliste ale propagandei, întâlniri cu comisari nesiguri şi cenzori
improvizaţi, cu antisemiţi de toată mâna, cu impostori de toate gradele,
imagini ale oraşului care se schimbă zvârcolindu-se şi ale naturii nesimţitoare
dar adânc simbolice, ca pentru orice om cultivat.
Cortina: 1956. Cu câteva luni înainte de a muri, Emil
Dorian, grav bolnav, citeşte despre raportul lui Hruşciov la Stalin şi scrie
ultimele sale pagini grave despre aproximaţii şi aberaţii de sistem. Încheie cu
un poem: o nouă şansă de grotesc pentru omenire, o greşeală proaspătă care aşteaptă
să se coacă.
Cei care se mai întreabă cum poate arăta înţelepciunea în
vremuri de prigoană-de război-de scălămbăială ideologică găsesc cu siguranţă un
răspuns în ansamblul Jurnalului lui Emil Dorian.
Adina Kenereş”
Volumul
are un cuvânt înainte de Margareta Dorian şi o prefaţă de Valentin
Protopopescu.
Informații
preluate de pe site-ul Editurii Compania.
