Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România. Grupul „Cruce şi Spadă” . Mărturii

Între lucrările lansate de Institutul de Istorie Orală pe 24 iunie se numără şi ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, din volumul Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din România. Grupul „Cruce şi Spadă” - Mărturii (editori: Denisa Bodeanu, Cosmin Budeancă, Valentin Orga; studiu introductiv: Valentin Orga), Argonaut, Cluj-Napoca, 2009.

De la prima variantă a volumului, publicată în 2005 într-un tiraj foarte redus, au mai fost identificaţi martori, ale căror relatări vin să lărgească perspectiva asupra activităţii grupului de rezistenţă. Foarte importantă în acest context consider mărturia Alexandrinei Lupu, soţia unuia dintre membrii grupului, ea însăşi decisă să ia drumul munţilor, şi al cărui interviu oferă informaţii detaliate asupra reţelei din zona Moldovei a organizaţiei conduse de Gheorghe Gheorghiu Mărăşeşti. Totodată, sentinţa judecătorească în cazul membrilor ce proveneau din această zonă aduce informaţii noi despre aria de acţiune şi planurile organizaţiei.

De asemenea, accesul la arhiva CNSAS şi la Arhiva Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor au permis obţinerea de informaţii care au ajutat la reconstituirea activităţii grupului, la completarea biografiilor membrilor acestuia, dar şi a celor care i-au ajutat sau pe care i-au întâlnit în închisorile comuniste, şi care sunt menţionaţi în interviuri.

Din punct de vedere al structurii, volumul are un cuvânt înainte, un studiu introductiv despre grup, 16 interviuri de istorie orală, o mărturie scrisă, anexe (textele a două sentinţe şi a unui manifest realizat de membrii grupului), indici şi fotografii.

 

Un articol interesant despre... "comunism, crime şi nevinovăţie"

„Despre comunism, crime şi nevinovăţie” se numeşte un articol semnat de Camelia Sisko în săptămânalul transilvănean Corso. Am auzit de acest săptămânal în urmă cu puţină vreme şi i-am remarcat atât diversitatea tematică, dar mai ales calitatea articolelor. Astăzi mi-a fost semnalat un articol interesant despre Biszku Bela, unul dintre cei mai sângeroşi opresori ai regimului Kadar. Fost ministru de Interne în perioada 1957-1961, Biszku Bela apare în istorie drept cel care a condus o mare parte din represaliile îndreptate împotriva celor consideraţi duşmani ai sistemului după Revoluţia din 1956. Bilanţul victimelor din perioadă care a urmat revoluţiei din ’56 a fost de 300 de spânzuraţi, 20.000 de încarceraţi şi mai apoi condamnaţi la moarte sau la închisoare pe viaţă şi 200.000 de persoane care au fugit din Ungaria.

Pentru cunoscătorii problematicii de gen articolul poate reprezenta o paralelă interesantă cu situaţia de la noi şi o dovadă în plus că ţările foste comuniste evoluează pe coordonate similare. Dacă noi îi aveam pe Vasile Ciolpan, Gheorghe Crăciun, Nicolae Pleşită şi îi avem în continuare pe Gheorghe Enoiu şi alţii din aceaşi categorie, iată că nu departe de noi, Biszku Bela trăieşte liniştit şi emite păreri „avizate” tinerilor jurnalişti interesaţi de trecutul recent.

Articolul integral la http://www.ofcorso.ro/index.php?id=38&tx_ttnews[tt_news]=1339&tx_ttnews[backPid]=1&cHash=4432140c4ff7b3598987a71fe38e1b45