Ion Bălan, Colectivizarea în Regiunea Bucureşti, 1950-1962, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2012

Volumul privind colectivizarea în Regiunea Bucureşti, editat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, reprezintă o premieră pentru institut, prin faptul că pune în evidenţă documente care urmăresc desfăşurarea procesului de colectivizare într-o regiune (formă de organizare administrativ-teritorială existentă în România anilor 1950-1968, impusă după modelul sovietic) şi are menirea să completeze imaginea de ansamblu asupra fenomenului colectivizării, fenomen care a mai constituit obiectul publicării de către institut a unor culegeri de documente şi în anii anteriori, 2000, 2004, 2005 şi 2007.

Direcţia principală de analiză a constituit-o reacţia ţărănimii din Regiunea Bucureşti şi din structurile subordonate la presiunea autorităţilor comuniste de la centru şi din structurile locale, în privinţa organizării structurilor colectiviste şi impunerea cotelor obligatorii, ca şi modul în care a fost receptată şi analizată rezistenţa la colectivizare la nivelul conducerii centrale şi locale de partid şi de stat. Remarcăm, ca şi în cazul volumelor de documente publicate de institut în anii anteriori, faptul că politica represivă a autorităţilor de la nivel central dar şi local nu au avut o evoluţie constantă, a cunoscut urcuşuri şi coborâşuri, anii 1951-1952, respectiv 1959-1960 fiind anii de forţare a procesului de colectivizare, de presiune maximă asupra ţărănimii pentru ca anii 1953-1957 să fie anii unei oarecare relaxări în ceea ce priveşte procesul.

Timothy Snyder, Tărâmul morţii Europa între Hitler şi Stalin, Humanitas, 2012

Americanii consideră că al Doilea Război Mondial a fost „Războiul cel Drept”. Însă chiar înainte de a fi izbucnit, aliatul lor Stalin a împuşcat şi a înfometat milioane de cetăţeni sovietici şi nu s-a oprit din asta nici în timpul războiului. Deşi soldaţii americani au eliberat mai multe lagăre de concentrare, nu a au ajuns niciodată să vadă fabricile morţii, zonele în care sau petrecut masacrele şi locurile în care au fost înfometaţi atâţia oameni. În aceste locuri, Hitler şi Stalin au ucis pe scară largă civili. În doisprezece ani, pe un tărâm al morţii întins între Berlin şi Moscova, punând în practică politici de exterminare care nu aveau nimic de a face cu operaţiunile militare, regimul sovietic şi cel nazist au ucis 14 milioane de oameni. La sfârşitul războiului, tărâmurile însângerate au fost izolate de o cortină de fier, iar istoria lor a fost dată uitării.

În Tărâmul morţii, reputatul istoric Timothy Snyder oferă o inedită investigaţie asupra locurilor în care europenii au fost omorâţi cu milioanele şi o temeinică explicaţie a motivelor şi metodelor folosite de Hitler şi Stalin. El stabileşte locul şi cronologia istoriei Holocaustului, de care a fost responsabil Hitler, şi a Marii Terori, de care s-a făcut vinovat Stalin, prezintă pentru prima dată episoade uitate ale masacrelor naziste şi sovietice şi vine cu o nouă viziune asupra relaţiilor dintre cele două regimuri. Valorificând istoriografia problemei şi sursele primare create în toate limbile importante, Snyder acordă o atenţie specială şi mărturiilor care provin chiar de la victime: scrisori trimise celor de acasă, petice de hârtie aruncate din tren, însemnări zilnice descoperite asupra celor ucişi.

Temeinic documentată, profund umană şi fără să mai lase loc de interpretări, Tărâmul morţii este o lectură obligatorie pentru cei care caută să înţeleagă rostul principalei tragedii a epocii moderne.

     Informaţii preluate de pe site-ul Editurii Humanitas.

O nouă conferinţă din seria „Poveşti din Bucureşti”. Tema: Oameni şi locuri din Bucureştiul evreiesc

O nouă conferinţă din seria „Poveşti din Bucureşti, organizată de Arhivele Naţionale, Serviciul Municipului Bucureşti, va avea loc luni 3 decembrie 2012, ora 11 la „Caru cu bere”. Tema va fi „Oameni şi locuri din Bucureştiul evreiesc”, iar invitaţi vor fi: Anca Ciuciu (Universitatea Bucureşti) şi Felicia Waldman (Universitatea Bucureşti).

Vladimir Tismăneanu, Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete, Humanitas, 2012

„Ştim foarte puţin despre acel grup social şi, dacă vreţi, chiar cultural numit nomenclatura comunistă. Era vorba de o societate cvasisecretă, cu riturile, codurile, simbolurile, nostalgiile şi, nu mai puţin important, privilegiile sale.

Cartea de faţă nu este o lucrare sociologică de tip tradiţional, cu analize de cauze, dinamici şi efecte. Este vorba aici de propriile mele experienţe în interiorul unui grup pe care am ajuns să-l cunosc, îndrăznesc să cred, foarte bine. Un microcosm politic şi psihologic, numit de mine cândva micul Bizanţ roşu. Cititorul, pe care-l invit să mă însoţească în acest voiaj într-o lume stinsă, dar ale cărei ramificaţii rămân atât de prezente, va găsi în carte deopotrivă recuperări istorice, demitizări politologice, secvenţe portretistice, un efort de explicaţie şi o mărturisire.

Nu alegem în ce mediu social şi intelectual ne naştem. Este un dat ontologic pe care ţi-l asumi şi la care te raportezi, pe cât posibil, cu sinceritate, onestitate şi realism. Eu m-am născut într-o familie a stângii marxiste. Aşa cum un credincios se consideră catolic, protestant, ortodox, musulman, părinţii mei se considerau marxişti. A-i întreba ce religie au, a le atribui o apartenenţă etnică ar fi fost în ochii lor o desfigurare a identităţii...“ (Vladimir Tismăneanu)

Informaţii preluate de pe site-ul Editurii Humanitas.