StatCounter

joi, 10 mai 2012

Lista tristeţii (foşti deţinuţi politici care ne-au părăsit) - Remus Radina

S-a născut la 9 aprilie 1924, la Craiova. A studiat la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova şi a absolvit Liceul Militar „D.A.Sturdza” şi Şcoala Militară de Cavalerie de la Târgovişte. Cicerone Ioniţoiu, unul dintre cei mai buni prieteni, îl descrie astfel: „Fire voluntară, ghidată de raţiune şi demnitate, principii morale, devotament necondiţionat faţă de patria sa. Când realitatea i-a contrazis aceste principii, a reacţionat cu fermitate.”
A părăsit Şcoala Militară din Germania, atunci când în joc a fost demnitatea românească şi a fost primul ofiţer care a cerut să părăsească armata, la 22 octombrie 1946, atacând deschis guvernul comunist al lui Petru Groza.
Din acel moment a început calvarul pentru Remus Radina. La 19 noiembrie 1946 a fost arestat dintr-o secţie de votare, a fost judecat de Consiliul Superior al Armatei şi, prin Înalt Decret Regal, a fost trecut în rezervă, la 16 aprilie 1947.
A reuşit, cu mari eforturi, să-şi câştige existenţa şi să susţină examene la Facultatea de Drept. A găsit un post la Şcoala Normală din Craiova şi a intrat în legătură cu mişcarea de rezistenţă condusă de generalul Carlaonţ. A acceptat misiunea de a trece în Iugoslavia pentru a evalua posibilităţile de a organiza acolo rezistenţa românească. În noaptea de 2 noiembrie 1948 a trecut graniţa în Iugoslavia, dar a fost reţinut, anchetat cu duritate şi trimis înapoi în ţară. Aici a fost arestat, judecat şi condamnat la 5 ani închisoare pentru trecerea ilegală a frontierei. A cunoscut cele mai crunte închisori comuniste: Jilava, Peninsula, Poarta Albă, Galeş.
În timpul detenţiei şi-a făcut auzite opiniile care pledau împotriva muncii forţate, a condiţiilor de viaţă în regim de exterminare din închisori, şi pentru respectarea demnităţii umane. A făcut nenumărate greve ale foamei, combinate cu ale setei, ajungând până la 26 de zile, a reuşit să aducă de cinci ori procurorul în temniţă, pentru a-i arăta la ce regim erau supuşi deţinuţii, a cerut să se pună cruci pe mormintele celor morţi şi să fie eliberaţi cei arestaţi şi necondamnaţi, „uitaţi” în temniţe cu anii şi transformaţi în adevărate epave umane. N-a cerut niciodată nimic pentru el, ci în numele unor principii şi pentru aceasta a îndurat luni de carceră în lanţuri, frig, foame, torturi.
Tot acest curaj, de a se împotrivi sistemului comunist, l-a costat scump.