S-a născut la 9 aprilie 1924, la
Craiova. A
studiat la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova şi a absolvit Liceul Militar
„D.A.Sturdza” şi Şcoala Militară de Cavalerie de la Târgovişte. Cicerone Ioniţoiu,
unul dintre cei mai buni prieteni, îl descrie astfel: „Fire voluntară, ghidată
de raţiune şi demnitate, principii morale, devotament necondiţionat faţă de
patria sa. Când realitatea i-a contrazis aceste principii, a reacţionat cu
fermitate.”
A părăsit Şcoala Militară din
Germania, atunci când în joc a fost demnitatea românească şi a fost primul
ofiţer care a cerut să părăsească armata, la 22 octombrie 1946, atacând deschis
guvernul comunist al lui Petru Groza.
Din acel moment a început
calvarul pentru Remus Radina. La 19 noiembrie 1946 a fost arestat dintr-o secţie
de votare, a fost judecat de Consiliul Superior al Armatei şi, prin Înalt
Decret Regal, a fost trecut în rezervă, la 16 aprilie 1947.
A reuşit, cu mari eforturi,
să-şi câştige existenţa şi să susţină examene la Facultatea de Drept. A găsit
un post la Şcoala Normală din Craiova
şi a intrat în legătură cu mişcarea de rezistenţă condusă de generalul Carlaonţ.
A acceptat misiunea de a trece în Iugoslavia pentru a evalua posibilităţile de
a organiza acolo rezistenţa românească. În noaptea de 2 noiembrie 1948 a trecut
graniţa în Iugoslavia, dar a fost reţinut, anchetat cu duritate şi trimis
înapoi în ţară. Aici a fost arestat, judecat
şi condamnat la 5 ani închisoare pentru trecerea ilegală a frontierei. A
cunoscut cele mai crunte închisori comuniste: Jilava, Peninsula,
Poarta Albă, Galeş.
În timpul detenţiei şi-a făcut
auzite opiniile care pledau împotriva muncii forţate, a condiţiilor de viaţă în
regim de exterminare din închisori, şi pentru respectarea demnităţii umane. A
făcut nenumărate greve ale foamei, combinate cu ale setei, ajungând până la 26
de zile, a reuşit să aducă de cinci ori procurorul în temniţă, pentru a-i arăta
la ce regim erau supuşi deţinuţii, a cerut să se pună cruci pe mormintele celor
morţi şi să fie eliberaţi cei arestaţi şi necondamnaţi, „uitaţi” în temniţe cu
anii şi transformaţi în adevărate epave umane. N-a cerut niciodată nimic pentru
el, ci în numele unor principii şi pentru aceasta a îndurat luni de carceră în
lanţuri, frig, foame, torturi.
Tot acest curaj, de a se
împotrivi sistemului comunist, l-a costat scump.
