S-a născut la 6 februarie 1916 la Borod,
judeţul Bihor. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi a absolvit Liceul „Emanuil
Gojdu” din Oradea (1926-1933) şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia
limbi romanice, a Universităţii din Cluj (1933-1937). A făcut stagii de
specializare în Franţa (1937-1938), ulterior fiind elev la Şcoala de Ofiţeri de
Rezervă din Ploieşti
(1939-1940).
În 1948, şi-a
susţinut doctoratul, sub îndrumarea lui George Călinescu, la Universitatea din
Bucureşti, cu o teză despre literatura în grai bănăţean, titlul fiindu-i
recunoscut abia în 1968.
Membru al
Partidului Naţional Ţărănesc din 1933, a desfăşurat o intensă activitate în
cadrul acestuia. În 1945 a devenit secretar general al Organizaţiei Tineretului
Ţărănist din Transilvania. La alegerile din 1946 a candidat pe listele
partidului.
A fost arestat
la 15 august 1949 şi condamnat la 6 ani închisoare. A executat pedeapsa în închisorile
Aiud, Jilava, Poarta Albă, Valea Neagră, Oradea.
A fost eliberat la 13 august 1955.
După eliberare a
lucrat ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar. Şi-a reluat cu greu colaborarea
în revistele de specialitate. Reintegrat în învăţământul secundar (1958-1960),
după doi ani de şomaj a predat la institutele pedagogice din Timişoara
(până în 1964) şi Piteşti,
unde în 1969 a pus bazele unei secţii de limbi străine, fiind şi decan al
Facultăţii de Filologie în perioada 1971-1974.
După
evenimentele din decembrie 1989, a reintrat în viaţa politică, şi alături de
Corneliu Coposu a contribuit la reînfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc, în
calitate de vicepreşedinte. A fost deputat de Bihor în 1990, 1992 şi 1996. În
1993 a devenit membru de onoare al Academiei Române.
Gabriel Ţepelea a încetat din
viaţă, joi, 12 aprilie, la vârsta de 96 de ani, în locuinţa sa din Bucureşti.
Informaţiile şi imaginea au fost preluate din România Liberă, unde se pot găsi mai multe informaţii, şi din fişa matricolă penală.
