Apariţie editorială: Sorin M. Rădulescu, Revoluţia ca spectacol. Însemnările unui sociolog în perioada septembrie 1988 - iulie 1992

Aceste pagini au fost scrise, în marea lor majoritate, chiar în timpul derulării evenimentelor din decembrie ’89, la care, cu excepţia celor petrecute în instituţia unde am lucrat (şi lucrez şi în prezent), nu am participat decât ca simplu „spectator”. Nu am luptat pe „baricadele revoluţiei”, nu am fost să apăr Radioteleviziunea română de terorişti şi, în pofida unor îndemnuri ispititoare şi cu foloase numeroase pe atunci... M-am mulţumit să urmăresc desfăşurarea progresivă, dar – mai ales – semnificaţia evenimentelor şi să le consemnez, ca atare, conştient fiind că sunt unul dintre „martorii”, poate mai atenţi decât alţii, ai unei istorii în curs a se scrie.

Am ezitat timp de aproape 23 de ani să dau publicităţii aceste pagini atât pentru că mi s-a părut, până acum, că evenimentele pe care le-am trăit şi despre care am scris nu pot interesa decât o categorie restrânsă de cititori (pe sociologi, mai cu seamă, sau pe cei care nu şi le mai amintesc ori pe aceia care nu le-au trăit – la cei tineri mă refer!), cât şi pentru faptul că aş putea dezvălui, într-un mod „impudic”, gânduri, sentimente, resentimente ori percepţii prea personale. Ori eu am oroare de aşa ceva, deoarece mi se pare o formă inacceptabilă de „exhibiţionism” indecent!

Despre autor

Apariţie editorială: Viorel Domenico, De cealaltă parte a baricadei. Demnitari comuniști în Revoluția din decembrie 1989

Experiența în presa scrisă, cine­matografie și istoriografie „fierbinte“, dar și formația de militar, îi oferă lui Viorel Domenico un unghi de abordare mai puțin frecventat pentru o nouă reconstituire despre Revoluția Română. Cartea „De cealaltă parte a Baricadei“, apărută la Editura Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, este emina­mente factuală, adică povestește pe-ndelete cum s-au întâmplat lucrurile și se ferește de teoretizări, generalizări, etichetări și concluzii tranșante. E drept însă că decu­pajul (dacă tot vorbim de cinematografie) nu te lasă nedirijat prin hățișurile mult prea complexului eve­niment. Autorul pune cap la cap, în suită cronologică, cât se poate de amănunțit și de exact, fapte întâmplate în momentele cele mai înverșunate ale Revoluției. Dar atât de multe s-au întâmplat atunci, încât și cărții acesteia, de vreo sută cincizeci de pagini, i se pot reproșa destule omisiuni (explica­bile însă toate, cumva).

Apariţie editorială: Ion Bucur, Cartea represiunii 1989

23 de ani de la  Revoluția română nu s-au dovedit suficienți pentru a clarifica datele represiunii din Decembrie 1989 exprimate în numărul de morți, răniți, invalizi, schingiuiți, arestați! Generația care a ieșit în stradă pentru răsturnarea dictaturii a uitat, între timp, să-și mai amintească tragedia care i-a însângerat istoria! Cine a tras? De ce a tras? Cine a dat ordinele? Cine a răspuns pentru faptele comise? Cine se face vinovat? Iar la întrebarea legitimă, care, iată, împlinește 23 de ani: Cine a tras în noi? nu putem decât să constatăm: Criminalii sunt liberi, criminalii sunt prosperi, criminalii sunt respectați, criminalii sunt răsplătiți, criminalii sunt nepedepsiți și nevătămați, criminalii sunt lângă noi!

Informații preluate de pe site-ul www.librarie.net.