Azi, 28
februarie 2012 Camera Deputaţilor (for legislativ decizional) a adoptat Legea
lustraţiei, cu 167 voturi „pentru”
şi patru abţineri, în absenţa opoziţiei
Legea impune
restricţii ale unor drepturi pentru o perioadă de 5 ani persoanelor care au
ocupat diverse funcţii în regimul comunist a fost aprobată.
După decizia
Curţii Constituţionale, care a constatat neconstituţionalitatea unor articole
din forma veche a legii, Comisiile juridică şi pentru drepturile omului din
Camera Deputaţilor au adoptat mai multe modificări ale Legii lustraţiei, în
urma cărora au fost mai bine definite persoanele care au făcut parte din
regimul represiv comunist şi care urmează să intre sub incidenţa legii. Astfel,
ar urma să fie lustrate persoanele care au avut funcţii politice de conducere
retribuite de PCR, în aparatul central, regional, raional, al Partidului
Muncitoresc Român, membrii şi membrii supleanţi ai Comitetului central al PCR,
membri ai Consiliului de stat, de miniştri, directorii de editură, foştii procurori
comunişti. Ultima categorie (procurori comunişti) a fost introdusă în lege la
dezbaterile în plen, la propunerea deputatului UDMR Mate Andras Levente.
Deputatul PDL Mircea Toader a propus ca cei care
au făcut parte din conducerea UTC (actualul prim ministru Răzvan Mihai
Ungureanu ar fi intrat în această categorie) să fie scoşi din listă, însă grupul UDMR, prin vocea lui Mate
Andras Levente, nu a fost de acord cu propunerea. În final, prin vot, deputaţii
au decis ca cei care au făcut parte din conducerea UTC să nu fie lustraţi.
Informaţiile
de bază au fost preluate de pe site-ul de ştiri mediafax.
*
Am apreciat întotdeauna
ca necesară o astfel de lege şi mă încearcă un fel de bucurie amară, amestecată cu teamă. Au fost atâtea momente asemănătoare în care m-am bucurat, am
sperat, iar apoi am fost dezamăgit. Iar acum, după 22 de ani de la momentul 1989, întrebarea pe
care mi-o pun, şi pe care şi-o pun şi alţii, este „Cui prodest?” Mă tem să dau şi
un răspuns, pentru că am văzut numeroase acte normative şi decizii politice
luate strict pentru un interes conjunctural şi care imediat după ce scopul care
le-a generat a fost atins, au fost făcute uitate sau pur şi simplu nu au fost
aplicate.
Rămâne ca în
lunile ce urmează (campania electorală bate la uşă) să vedem în ce măsură
această lege are ca scop capacitarea unui electorat anticomunist, care mai
crede că se mai poate face dreptate (deşi acte reparatorii pentru fostele
victime, cum ar fi Legea 221, nu se aplică din varii motive, iar pensiile
„nesimţite” ale foştilor ofiţeri de Securitate sunt neatinse), sau este doar o „vânătoare
de vrăjitoare”, cu câteva ţinte clare, incomode, şi care au deranjat pe cine nu
trebuia. Sau ambele…
