Marius Silveşan şi-a propus să reconstituie o perioadă
foarte dificilă din istoria României, cea a anilor de început ai comunismului,
din perspectiva evoluţiei bisericilor baptiste. Trebuie precizat de la început
că e vorba de o istorie confesională, scrisă de un membru al comunităţii
baptiste, dar în acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că e o istorie scrisă
cu obiectivitate ştiinţifică şi cu respectarea tuturor cerinţelor deontologiei
profesionale. Privirea dinlăuntru pe care autorul o poate avea asupra
subiectului abordat îi permite să înţeleagă mai bine fenomenele şi să le
explice pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acestea. În acelaşi timp, formaţia
sa de istoric, dobândită în cadrul Universităţii din Bucureşti, îl ajută să
depăşească uşor capcanele adeziunii la confesiunea din care face parte şi să-şi
„facă meseria” în mod corect şi echilibrat.
Lucrarea are la origine teza de doctorat susţinută de autor
în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Din ea cititorii
pot afla care este specificul confesiunii baptiste printr-o serie de precizări
foarte utile, în contextul în care identitatea acestei comunităţi nu este
foarte bine cunoscută şi cu atât mai puţin înţeleasă de către majoritatea
românilor; care erau mijloacele prin care, îmbinând presiunile, hărţuielile
administrative, reglementările juridice, represiunea, dar şi oferirea de
aparente avantaje, autorităţile comuniste au încercat să controleze şi să
diminueze activitatea comunităţilor baptiste din România; care au fost
reacțiile comunităţii şi ale indivizilor la acţiunile oficialităţilor (unele de
supunere, altele de eludare a constrângerilor, prin opoziţie mai mult sau mai puţin
deschisă). O parte importantă a lucrării analizează fenomenele de rezistenţă la
represiunea comunistă, dar şi pe cele de cedare şi de colaborare cu
instituţiile statului comunist, între care un loc aparte îl ocupă Securitatea.
Cei interesați pot găsi mai multe detalii despre carte pe site-ul
editurii Cetatea de Scaun, iar mai jos cuprinsul lucrării.
