Adriana Tămăşan, Identitate şi alteritate la kurzi în secolele XIX, XX

Am intrat recent în posesia unei cărţi interesante şi bine documentată despre kurzi (Adriana Tămăşan, Identitate şi alteritate la kurzi în secolele XIX, XX, Editura Mega, 2009). În condiţiile în care se cunosc atât de puţine lucruri despre aceştia, o consider o lectură obligatorie pentru cei interesaţi de cultura şi civilizaţia Orientului Apropiat, dar în egală măsură şi pentru înţelegerea unor fenomene politice şi sociale tot mai des întâlnite în Europa Occidentală. Şi cum avem şi în România un număr considerabil de etnici kurzi, această carte ne oferă şansa de a-i cunoaşte mai bine.

„Subiectul abordat întruneşte o dublă calitate. El este exotic şi inedit – cel puţin pentru cititorul din România –, dar, în acelaşi timp, este puternic ancorat într-o problematică de maxim interes pentru lumea contemporană. Destinul acestui popor fără ţară oferă atât analistului istoric, cât şi oricărui individ animat de curiozitate intelectuală o materie întinsă, fascinantă şi plină de întrebări neelucidate. [...] Autoarea cărţii de faţă ne oferă o introducere plină de miez în acest dosar istorico-politic. Capitolele lucrării abordează câteva dintre cele mai interesante aspecte ale sale: formarea identităţii kurde, rădăcinile istorice ale acesteia, imaginea de sine sau reprezentările occidentale cu privire la kurzi. Lucrarea ne prezintă atât datele de bază ale istoriei şi civilizaţiei kurde (populaţie, limbă, religie, evoluţie politică şi culturală), cât şi imaginarul identitar al acestei naţiuni. Analiza mecanismelor prin intermediul cărora kurzii şi-au politizat identitatea reprezintă o contribuţie importantă adusă de cercetarea Adrianei Tămăşan.” (Prof. univ. dr. Sorin MITU)

Pentru detalii vezi şi: http://www.edituramega.ro/carte.php?carte=36

Odessa în flăcări - film de arhivă din 1942

De curând, presa italiană a scris despre un fapt cu totul inedit: descoperirea întâmplătoare în arhivele studiourilor „Cinecita” din Roma a peliculei filmului Odessa în flăcări, considerat definitiv pierdut.
Filmul, realizat în anul 1942, într-o coproducţie româno-italiană este consemnat în istoria cinematografiei europene şi nu numai, ca o capodoperă a genului. Despre el au rămas doar cronici, unele consemnări, fotografii şi afişe.
Având ca subiect drama refugiaţilor din Basarabia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca şi a ororilor comise de trupele NKVD-ului, predecesoarea KGB-ului, filmul a fost interzis după ocuparea ţării de către Uniunea Sovietică, iar protagoniştii acestuia aruncaţi în închisori.
Depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate într-un cadru restrâns, mulţi ani Odessa în flăcări a figurat doar în registrul de evidenţă al arhivelor, apoi a dispărut din scripte.
După decembrie 1989, unii cercetători în istoria filmului au căutat zadarnic să dea de urma peliculei, investigaţiile ducând la concluzia că ea a fost confiscată de „consilierii sovietici” din perioada ocupaţiei, după care a fost scoasă din evidenţe, de către Direcţia presei şi tipăriturilor, fosta cenzură.
S-a mai descoperit că Securitatea a dat un ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de război din perioada 1940-1944, considerate fasciste şi „imperialiste”, duşmănoase „orânduirii socialiste”.

Capodopera cinematografică aparţine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiţi ai timpurilor sale, iar scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiriţescu.
Filmul este o pagină de istorie, arătând lumii, în 1942, la Festivalul de la Veneţia – unde de altfel a şi câştigat Marele Premiu – ce înseamnă ocupaţia bolşevică şi teroarea stalinistă.

Mai multe detalii şi filmul (cu subtitrare în limba română) la http://telecinemateca.com/odessa-in-flacari-filme-romanesti/