Apariție editorială: Cezar Stanciu (editor), Prietenul de la Belgrad. Întâlnirile Ceauşescu - Tito. Documente (1966-1970)

„Primii ani ai regimului Ceauşescu au reprezentat, în mod special, perioada unei afir­mări deosebite a diplomaţiei româneşti pe plan internaţional, concretizată prin reuşite precum alegerea lui Corneliu Mănescu în fruntea Adunării Generale a Naţiunilor Unite în 1967 sau condamnarea explicită şi curajoasă a intervenţiei sovietice din Cehoslovacia. Premisa fundamentală a acestei afirmări a fost ambiţia regimului co­mu­nist din România, ilustrată cu succes încă din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, de a-şi pro­mova propriile interese pe plan intern şi internaţional, deseori în defavoarea celor ale Uniunii Sovietice. Căutarea unui model propriu de comunism, care să răspundă nevoilor in­terne ale societăţii româneşti dar şi pretenţiilor de legitimitate ale regimului, au adus România deseori în contradicţie cu Moscova, contradicţii ce au atins uneori cote critice. Acest demers curajos nu era însă unic în lumea bipolară a războiului rece.