Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Vasile Iamandi

În 16 ianuarie 2026 a plecat dintre noi Vasile Iamandi.

S-a născut la 14 februarie 1928 în Iași. A fost arestat la 22 aprilie 1956 și condamnat la 8 ani închisoare corecțională. A executat pedeapsa în închisorile Jilava, Gherla, Salcia, Giurgeni, Periprava, Dumbrăveni. A fost eliberat la 8 decembrie 1962. După câțiva ani a reușit să plece în Canada urmându-și soția și a revenit în România definitiv în 2006.

Un interviu realizat de Constantin Vasilescu în 10 și 13 octombrie 2008 a fost publicat în Cosmin Budeancă (coord.), Experiențe carcerale în România comunistă, vol. VI, Editura Polirom, Iași, 2012, pp. 133-180.

„Nu regret nimic din ce am făcut, nu port dușmănie nimănui, nici celor care m-au turnat. Dar sunt de părere că un proces al comunismului este absolut obligatoriu și este absolut necesar și nu există o perioadă de prescripție pentru aceste crime. Și sunt numai niște oameni fără demnitate cei care cred că nu mai este necesar un proces al comunismului. Un proces nu ca să-i trimitem în pușcărie, că mulți dintre ei nici nu mai sunt, mai sunt niște rămășițe, dar ca să se știe cine au fost acești oameni, să se știe ce au făcut, ce au însemnat pentru neamul românesc și pentru țara românească. Și să se insiste asupra pușcăriei, dar să nu uităm țara întreagă. Să nu uităm părinții noștri, rudele noastre, soțiile noastre, să nu uităm perioada de coșmar și de groază care a fost după 23 august, cu biografiile, cu epurările, cu naționalizările, cu stabilizările, cu lupta pentru a avea o origine sănătoasă. O reeducare prin care a fost trecut poporul român care a fost învățat să mintă obligatoriu. Toți am mințit! Dacă există unul dintre noi care spune că n-a mințit... tot a mințit într-o autobiografie în care erai obligat să spui până în pânzele albe... Toți am trecut sub tăcere, iar ei știau perfect că mințim. Erai obligat să furi, că era mentalitatea că de la stat nu e păcat să furi. Și dacă aveai nevoie de ceva, băgai mâna, că luai de la stat. Și cotele... Bietul țăran trebuia să cumpere din banii lui ca să dea cote. Lăsa niște spice de grâu în urma treieratului sau niște cartofi în pământ, ca să poată să vină noaptea să strângă, să aibă ce mânca. Sunt lucruri care s-au uitat și nu avem voie să le uităm... Reeducarea de la Pitești este o crimă, dar altă crimă este reeducarea poporului român. Idei precum „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”, „capul ce se pleacă sabia nu-l taie”, toate acestea ne-au îndobitocit și ne-au făcut ceea ce suntem astăzi, încât nu putem ieși din această calamitate care este postcomunismul...”

Apariție editorială: Memoria - revista gândirii arestate, nr. 132 (3/2025)

   A apărut numărul 132 (3/2025) al Memoria - revista gândirii arestate. Acest număr este ilustrat cu lucrări din expoziția „Ultima privire: sub gloanțele comunismului”, a artistei franceze Madeleine Melot (1936-2025) și este finanțat cu sprijinul Ministerului Culturii.

    Pentru cei interesați redau mai jos cuprinsul. Pentru comenzi www.revistamemoria.ro.

Trei ani fără Hans Bergel (1925-2022)

     Se împlinesc astăzi trei ani de când a plecat dintre noi Hans Bergel, una dintre cele mai importante personalități ale României secolului XX. S-a născut la 26 iulie 1925 în Râșnov. A publicat peste 50 de volume de autor, peste 70 ca și coautor și numeroase articole de presă. În România a fost activ în rezistența anticomunistă din anii ’50, a lucrat în presă, a fost arestat de trei ori, condamnat în 1959 la 15 ani de muncă silnică în „Procesul scriitorilor germani” (a executat 3 ani și 4 luni, după care a primit domiciliu obligatoriu în Bărăgan). În 1968 a plecat în Germania unde a militat intens pentru respectarea drepturilor omului în România și mai ales pentru ca germanilor de aici să li se permită să emigreze dacă doreau acest lucru.

În semn de respect pentru activitatea sa literară și civică a primit mai multe titluri și distincții: Cetățean de onoare al municipiului Brașov (1996), al orașului natal, Râșnov (2012), Doctor Honoris Causa al Universității din București (2001), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer (2009).

A plecat dintre noi la 26 februarie 2022.

La un an de la tristul eveniment, la Editura Fundației Culturale Memoria și Editura Mega a apărut volumul Privind mereu spre România, de Cosmin Budeancă, un volum-omagiu dedicat lui Hans Bergel.

Volumul conține un studiu biografic despre Hans Bergel și familia lui bazat pe documente din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și transcrierea unui amplu interviu realizat de Cosmin Budeancă la 7 septembrie 2012. Cei interesați pot asculta interviul prin accesarea unui cod QR sau a unei adrese web disponibile în interiorul cărții.

Lucrarea este prefațată de Florian Kührer-Wielach (directorul Institut für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas, München), are o postfață de Ana Blandiana și a apărut cu sprijinul Festivalului de Film și Istorii Râșnov (FFIR) și al Asociației Mioritics.

Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Paul Andreescu

   

Astăzi, 18 noiembrie 2022, a plecat din această lume Paul Andreescu.

S-a născut la 19 iulie 1939 în Negrești, județul Constanța. Studii: liceale. Profesia: contabil și lucrător la mecanizarea evidenței în Centrul Teritorial de Calcul Constanța. A fost arestat la 6 noiembrie 1956 și condamnat la 5 ani închisoare corecțională. A executat pedeapsa în închisorile Constanța, Jilava, Gherla, Salcia, Periprava. A fost eliberat la 4 noiembrie 1961 cu domiciliu obligatoriu la Rubla, în Bărăgan. 

Redau mai jos un scurt fragment dintr-un interviu realizat de Adrian Sandu la 27 aprilie 2007 și publicat în Cosmin Budeancă (coord.), Experiențe carcerale în România comunistă, I, Editura Polirom, Iași, 2007, pp. 85-105.

Apariție editorială: Memoria - revista gândirii arestate, nr. 121 (4/2022)

A apărut numărul 121 (4/2022) al Memoria - revista gândirii arestate, cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Acest număr este ilustrat cu lucrări semnate de Ioan Atanasiu Delamare. 

Pentru cei interesați redau mai jos cuprinsul. Pentru comenzi www.revistamemoria.ro. 

Apariție editorială: Memoria - revista gândirii arestate, nr. 120 (3/2022)

     A apărut numărul 120 (3/2022) al Memoria - revista gândirii arestate, cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Acest număr este ilustrat cu imagini din Expoziția Celula creativă Biblioteca Naționalã a României, Spațiul Euphoria (30 septembrie - 13 octombrie 2021). 

Pentru cei interesați redau mai jos cuprinsul. Pentru comenzi www.revistamemoria.ro. 

Lista tristeții (foști deținuți politici care ne-au părăsit) - Valentin Cristea

 

   În seara de 27 iunie 2022 a plecat din această lume și fostul deținut politic Valentin Cristea.

S-a născut la 5 iulie 1930 în Comarnic, Prahova. A studiat la Facultatea de Electro-Tehnică pe care a finalizat-o în 1953. A fost angajat ca lucrător operativ la Serviciul „T” al Ministerului Afacerilor Interne, având gradul de locotenent major. Între 1954-1956 a divulgat unui prieten „secrete de stat de importanță deosebită”, privind metodele, mijloacele de muncă și tehnicile operative folosite de organele MAI.

A fost arestat la 8 februarie 1956 și condamnat la 5 ani muncă silnică, pedeapsă majorată ulterior, în urma recursului în supraveghere făcut de Președintele Tribunalului Suprem al RPR, la 7 ani închisoare corecțională pentru „divulgare de secrete de stat”. A executat pedeapsa la MAI închisoarea „B”, Ocnele Mari, Văcărești, Jilava, Râmnicu Sărat. A fost eliberat la 16 ianuarie 1963 din închisoarea de la Râmnicu Sărat.

După eliberare a lucrat la OCPPG Câmpina, ocupând o funcție de cercetător științific și remarcându-se prin mai multe inovații în industria petrolieră.

A compărut ca martor în procesul lui Alexandru Vișinescu, fostul comandant al închisorii de la Râmnicu Sărat, fiind singurul deținut politic supraviețuitor al temutei închisori care se mai afla în viață în acel moment. 

Valentin Cristea a fost înmormântat la 30 iunie 2022 în Cimitirul Sf. Lazăr din Câmpina.  

Redau mai jos câteva fragmente despre detenția în închisoarea de la Râmnicu Sărat, așa cum le-a relatat într-un interviu pe care mi l-a acordat mie și colegului meu Constantin Vasilescu la 7 mai 2014, în Câmpina.

New book: Diana Painca, Giving the Past a Voice: Oral History on Communism in Translation

    “This work offers a novel and interdisciplinary approach to Translation Studies by connecting this discipline with the oral history on communism. Following the collapse of the communist regime in the Eastern bloc (1989-1991), oral history interviews became the research method par excellence, providing an alternative version to the distorted public discourse. This book addresses the challenges posed by the translation of transcribed historical interviews on communism. The author’s translation from Romanian into English of an original corpus helps formulate a methodological framework nonexistent, up to this point, within Translation Studies. Additionally, drawing on research in conversation analysis and psychology, the so-called fictive orality of the data is defined according to an innovative tripartite paradigm: vividness, immediacy, and fragmentation.

Apariție editorială: Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, „Suferința nu se dă la frați”. Mărturia Lucreției Jurj despre rezistența anticomunistă din Munții Apuseni (1948-1958), ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, 2022.

 

    După 20 de ani de la prima ediție (editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002) eu și Cornel Jurju ne bucurăm să anunțăm că interviul nostru de suflet, pe care Lucreția Jurj a avut amabilitatea să ni-l acorde între noiembrie 2000 și februarie 2001, vede din nou lumina tiparului, de data aceasta la Editura Polirom.

Cartea are la bază un interviu de tip „povestea vieții” cu una dintre puținele femei-partizan implicate în rezistența armată anticomunistă din România. Între 1950-1954 a făcut parte, alături de soțul ei, Mihai Jurj, din Grupul „Teodor Șușman”, unul dintre cele mai importante grupuri de opozanți anticomuniști, activ în zona Munților Apuseni între 1948 și 1958. A fost arestată în 1954, condamnată la muncă silnică pe viață și a executat 10 ani de detenție.