Experienţe carcerale în România comunistă, vol. IV, Polirom, 2010

Volumul IV din seria Experienţe carcerale în România comunistă conţine un număr de 26 de interviuri. Selecţia lor reflectă diversitatea în ceea ce priveşte etnia, studiile şi apartenenţa politică înainte de arestare, iar mărturiile lor oferă o imagine elocventă a sistemului opresiv din zonele respective. De la minele de plumb la Canal, de la evadări la execuţii, de la metodele standard de „anchetă” la reeducare, de la  spectacolul proceselor la rezistenţa armată din munţi, de la înfometare la adeziuni silite, interviurile reflectă mecanismele sistemului penitenciar comunist, precum şi formele de rezistenţă şi protest faţă de abuzurile statului comunist.

Interviurile au fost realizate în următoarele judeţe: Alba (Simion Drăgoi, Traian Mitrofan, Pr. Teodor Stănescu), Botoşani (Gherasim Avieriţei, Vasile Balanovici, Ioan Maluş, Vasile Maluş), Caraş Severin (Nicolae Ciurică, Maria Cristescu, Petru Duicu, Ion Udrea), Harghita (Buzás László, Nagy Benedek, Vorszak János), Ialomiţa (Ion Ciubotă, Tudor Pascu, Gheorghe Răduţă), Olt (Dumitru Florea, Ştefan Nicolescu, Ioan Paul Popescu), Suceava (Alexandru Jauca, Vasile Pânzariu, Virgil Totoescu) şi Teleorman (Tudorel Mareş, Constantin Ungureanu, Petre Vişa
Detalii şi comenzi la: http://www.polirom.ro/catalog/carte/experiente-carcerale-in-romania-comunista-iv-3766/

Memorie şi suferinţă. Consideraţii asupra literaturii memorialistice a universului concentraţionar comunist

Volumul se opreşte asupra unor mărturii ale unui timp zbuciumat, parafrazându-l pe Nicolae Mărgineanu, pentru ca împreună să poată contribui la restituirea şi reconstituirea, nu doar dintr-o singură perspectivă, a istoriei acestei perioade. Mărturisiri asupra cărora s-au oprit mai puţin analizele unor specialişti în domeniu stau alături de volume de referinţă pentru memorialistica din universul concentraţionar, iar acestor analize de discurs, le sunt înaintate câteva demersuri teoretice.

Cele şase părţi ale volumului („Rezistenţa anticomunistă din România; repere terminologice”, „În zona interferenţelor”, „Delimitări conceptuale”, „Geografia detenţiei româneşti”, „Modele de interpretare a discursurilor autobiografice”, „Concluzii”) propun două demersuri: unul teoretic, ce sintetizează concepte-cheie ale genului autobiografic, pe fondul transdisciplinarităţii (primele trei capitole), iar al doilea aplicativ, evidenţiind niveluri de analiză a diferitelor tipuri de discursuri autoreferenţiale cu referire la universul concentraţionar românesc (perioada 1947-1964). 

Subiect încă sensibil, la 20 de ani de la ieşirea din totalitarismul comunist, detenţia politică din perioada comunistă se restituie destul de dificil, deopotrivă din perspectiva istoriei tradiţionale, ale cărei surse documentare sunt scoase greu la lumină, dar şi din perspectiva istoriei orale, care propune totuşi şansa recuperării unei memorii încă vii, dar ai cărei purtători, mulţi încă anonimi, se desfac anevoie din adăpostul tăcerii. În ambele situaţii, obiectivitatea cercetării şi colaţionarea surselor se impune de la sine. Narativizarea amintirilor prin procesul de verbalizare a evenimentelor stocate într-o memorie personală ascunsă, alături de demersul de validare a lor prin asamblarea în memoria colectivă şi cercetarea cu discernământ egal a surselor considerate oficiale, disting valenţele unei istorii a perioadei comuniste care reflectă obiectiv realitatea acestui segment temporal.