Apariție editorială: Mihaela-Cristina Verzea, Partidul-Stat. Structuri politice (1948-1965)

Lucrarea își propune să urmărească „definirea şi argumentarea conceptului de Partid‐Stat  şi prezentarea structurilor politice prin intermediul cărora Partidul Muncitoresc Român a monopolizat puterea politică, realitatea puterii fiind transferată de la organele de stat la cele de partid.

După  căderea comunismului, accesul la fondurile de arhivă  a permis studierea regimurilor de factură  totalitară.

Au fost astfel publicate culegeri de documente, au fost elaborate studii şi lucrări ştiinţifice care abordează această perioadă istorică, însă o analiză detaliată  asupra modului în care Partidul şi‐a subordonat  şi a controlat viaţa de stat prin intermediul structurilor politice special create nu există. S‐au cercetat fie fenomenele sociale, politice, economice, culturale şi spirituale specifice regimurilor staliniste, fie s‐au realizat prezentări evenimenţiale ale acestui interval de timp. Considerăm astfel obligatorie completarea istoriografiei cu un studiu care să  recompună  osatura Partidului‐Stat.”

Informații preluate de pe site-ul Editurii Cetatea de Scaun.

Apariție editorială: Alexandru Purcăruș, În vâltoarea Razboiului Rece. Revolutia Maghiară din 1956

„La 23 octombrie 1956, o manifestaţie a studenţilor din Budapesta – amplificată spontan până la nivelul unei demonstraţii populare de proporţii – a căpătat, din cauza exceselor inutile ale Securităţii autohtone, caracterul unei revolte. Seismul era rezultatul acumulării unor tensiuni şi frustrări enorme într-o societate istovită şi exasperată de experimentul comunist. În aceeaşi noapte, intervenţia tancurilor sovietice, chemate de liderii maghiari pentru a restabili liniştea, a radicalizat spiritele, revendicările căpătând un pronunţat accent naţional şi antisovietic. Tăvălugul revoluţionar a obligat conducerea de la Budapesta să accepte compromis după compromis. În numai treisprezece zile, în Ungaria s-a revenit la sistemul pluripartit, au fost asumate deciziile privind retragerea trupelor sovietice şi ieşirea ţării din Pactul de la Varşovia şi a fost proclamată neutralitatea. La 4 noiembrie, sub privirile indiferente ale Occidentului, agresiunea trupelor Armatei Roşii a amânat, pentru aproape o jumătate de secol, visul de libertate al maghiarilor.

Apariție editorială: Cezar Stanciu, Frăţia socialistă. Politica RPR faţă de ţările „lagărului socialist” 1948-1964

„Cezar Stanciu îşi propune să deschidă, întâi de toate, un demers ştiinţific puţin investigat în istoriografia română şi străină şi, tocmai de aceea, analiza sa este mai mult decât binevenită. Este, în fapt, o continuare a excelentului volum apărut recent, intitulat Devotaţi Kremlinului. Alinierea politicii externe româneşti la cea sovietică în anii 50.

Schimbarea structurală a strategiilor şi mijloacelor de politică externă românească, vizibilă foarte repede după 23 august 1944, a devenit definitivă la sfârşitul anului 1947 şi începutul anului 1948: autorul anunţă că îşi doreşte tocmai reliefarea acestui punct de vedere prin cei câţiva factori generatori. Într-o ordine aleatorie, subordonarea faţă de Moscova este percepută prin prisma nesiguranţei politice provenite din condiţiile instaurării comuniştilor la putere, lipsa totală de experienţă politică şi economică ce accentua dependenţa de hegemon şi devotamentul faţă de principiile marxism-leninismului în aplicarea lor stalinistă, ameninţările externe la adresa U.R.S.S. care implicau o ameninţare directă la adresa regimului din România.

Apariție editorială: Cezar Stanciu (editor), Documente fundamentale ale regimului comunist din România (1948 1989)

Acest volum reuneşte o bună parte din documentele cu caracter fundamental pentru regimul comunist din România, elaborate atât în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cât şi al lui Nicolae Ceauşescu, documente care în mare măsură conturează limpede cadrul politic în care a evoluat România după al doilea război mondial. Este vorba în mod deosebit despre: rezoluţiile Congreselor Partidului Comunist Român, Hotărâri ale şedinţelor Plenare ale Comitetului Central al PCR, Declaraţii şi alte documente cu rol fundamental în orientarea şi explicarea politicii interne şi externe a României în perioada comunistă.

La mai bine de două decenii de la căderea regimului comunist, studierea acestor documente a devenit extrem de dificilă  deoarece documentele selectate nu se găsesc astăzi pe piaţa editorială din România, îngreunând astfel cercetarea atât pentru studenţi şi cercetători, cât şi pentru elevi, cadre didactice, publicul larg. Ele reflectă momente istorice diferite, precum sovietizarea şi impunerea modelului sovietic în economie, politică şi cultură, însoţită de decizii cu un impact major asupra societăţii româneşti, precum naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii, rusificarea culturii sau caracterul profund ideologic pe care îl dobândesc în timpul lui Gheorghiu-Dej atât percepţia României asupra situaţiei internaţionale, cât şi relaţiile sale cu ţările occidentale.

Apariție editorială: Cezar Stanciu, Devotaţi Kremlinului. Alinierea politicii externe Româneşti la cea Sovietica în anii ’50

„După al doilea război mondial, statele Europei Centrale și de Est au intrat în sfera de influență a Uniunii Sovietice, atât datorită intereselor de securitate speciale pe care le invoca Moscova în acest spațiu - și care au determinat urmărirea perseverentă a acestui obiectiv - cât și datorită interesului limitat manifestat de aliații occidentali față de aceste țări. Ele au parcurs un rapid proces de sovietizare, constând în impunerea forțată a modelului politic și socio-economic sovietic, model bazat pe ideologia marxist-leninistă și mai ales pe practicile politice staliniste. Implementarea modelului sovietic a fost efectuată la inițiativa și sub strictul control al Moscovei, prin intermediul partidelor comuniste, care au fost propulsate la putere printr-o serie întreagă de metode.