„Feminitatea încoronată, nobleţea superb, infantil sau
parşiv alintată... Sensibilitate, senzualitate, instinct şi educaţie,
deghizament, arta disimulării, one-woman show cu efecte invariabil
seducătoare.
Feminitatea ultragiată, a cărei naturală, inocentă
vulnerabilitate se vede călcată în copitele unei istorii bestiale, trecând
umilitor din avuţie, adică din confortul domestic al gospodăriei ţărăneşti, sau
din efervescenţa saloanelor culturale, în animalitatea carcerei, mizeria
interogatoriilor şi duhorile dormitoarelor colective.