Marţi, 15 iunie, ora 11.00 la Fundaţia „Nicolae Titulescu”, Şos. Kiseleff 47, va avea loc lansarea volumelor: Florian Banu, „Un deceniu de împiniri măreţe”. Evoluţia instituţională a Securităţii în perioada 1948-1958, Editura Tipo Moldova şi Alin Spânu, Istoria Serviciilor de Informaţii/contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, Editura Demiurg. La eveniment urmează să participe, alături de autori, Gheorghe Buzatu, Florin Constantiniu, Cristian Troncotă, Constantin Buşe.
Lavinia Stan, Lucian
Turcescu, Religie şi politică în România postcomunistă şi Lavinia
Stan (coordonator), Prezentul trecutului recent. Lustraţie şi decomunizare
în postcomunism, se vor lansa la Bookfest pe 12 iunie, ora 12,
la standul Editurii Curtea Veche.
Am intrat recent în posesia unei cărţi
interesante şi bine documentată despre kurzi (Adriana Tămăşan, Identitate şi alteritate la
kurzi în secolele XIX, XX, Editura Mega, 2009). În condiţiile în care se cunosc
atât de puţine lucruri despre aceştia, o consider o lectură obligatorie pentru
cei interesaţi de cultura şi civilizaţia Orientului Apropiat, dar în egală
măsură şi pentru înţelegerea unor fenomene politice şi sociale tot mai des întâlnite
în Europa Occidentală. Şi cum avem şi în România un număr considerabil de
etnici kurzi, această carte ne oferă şansa de a-i cunoaşte mai bine.
„Subiectul abordat întruneşte o dublă calitate.
El este exotic şi inedit – cel puţin pentru cititorul din România –, dar, în
acelaşi timp, este puternic ancorat într-o problematică de maxim interes pentru
lumea contemporană. Destinul acestui popor fără ţară oferă atât analistului
istoric, cât şi oricărui individ animat de curiozitate intelectuală o materie
întinsă, fascinantă şi plină de întrebări neelucidate. [...] Autoarea cărţii de
faţă ne oferă o introducere plină de miez în acest dosar istorico-politic.
Capitolele lucrării abordează câteva dintre cele mai interesante aspecte ale
sale: formarea identităţii kurde, rădăcinile istorice ale acesteia, imaginea de
sine sau reprezentările occidentale cu privire la kurzi. Lucrarea ne prezintă
atât datele de bază ale istoriei şi civilizaţiei kurde (populaţie, limbă,
religie, evoluţie politică şi culturală), cât şi imaginarul identitar al
acestei naţiuni. Analiza mecanismelor prin intermediul cărora kurzii şi-au
politizat identitatea reprezintă o contribuţie importantă adusă de cercetarea
Adrianei Tămăşan.” (Prof. univ.
dr. Sorin MITU)
De curând, presa
italiană a scris despre un fapt cu totul inedit: descoperirea întâmplătoare în
arhivele studiourilor „Cinecita” din Roma a peliculei filmului Odessa în flăcări, considerat definitiv
pierdut.
Filmul, realizat în anul 1942, într-o coproducţie româno-italiană este
consemnat în istoria cinematografiei europene şi nu numai, ca o capodoperă a
genului. Despre el au rămas doar cronici, unele consemnări, fotografii şi
afişe.
Având ca subiect drama refugiaţilor din Basarabia în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, ca şi a ororilor comise de trupele NKVD-ului, predecesoarea
KGB-ului, filmul a fost interzis după ocuparea ţării de către Uniunea
Sovietică, iar protagoniştii acestuia aruncaţi în închisori.
Depus în arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total
oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate într-un cadru restrâns,
mulţi ani Odessa în flăcări a figurat
doar în registrul de evidenţă al arhivelor, apoi a dispărut din scripte.
După decembrie 1989, unii cercetători în istoria filmului au căutat zadarnic să
dea de urma peliculei, investigaţiile ducând la concluzia că ea a fost
confiscată de „consilierii sovietici” din perioada ocupaţiei, după care a fost
scoasă din evidenţe, de către Direcţia presei şi tipăriturilor, fosta cenzură.
S-a mai descoperit că Securitatea a dat un ordin prin care s-a dispus
distrugerea unor filme de război din perioada 1940-1944, considerate fasciste şi
„imperialiste”, duşmănoase „orânduirii socialiste”.
Capodopera cinematografică
aparţine regizorului italian Carmine Gallone,
unul dintre cei mai renumiţi ai timpurilor sale, iar scenariul este semnat de
dramaturgul Nicolae Kiriţescu.
Filmul este o pagină de istorie, arătând lumii, în 1942, la Festivalul de la
Veneţia – unde de altfel a şi câştigat Marele Premiu – ce înseamnă ocupaţia bolşevică
şi teroarea stalinistă.
Fundaţia „Negru Vodă” din Făgăraş,
Biblioteca Universităţii „Transilvania”din Braşov şi
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) organizează
în cadrul proiectului „Remember
- Keep Alive The Past Memory For The Future” expoziţia documentară „Deportarea etnicilor germani din România
la muncă forţată în URSS. O reconstrucţie din documente”.
Expoziţia cuprinde peste 200 de documente
din arhivele CNSAS, legate de dramaticele evenimente de la sfârşitul celui
de-al doilea război mondial, când ocuparea ţărilor din estul Europei de către
armatele sovietice a însemnat începutul unei perioade marcată de încălcări
grave ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, de fapte care au distrus
viaţa multor generaţii de oameni. Între acestea s-au înscris şi marile
dislocări şi deportări de populaţii din regiunile şi ţările devenite sateliţi
ai URSS.
Astfel, între
anii 1945-1949, au fost deportaţi în URSS etnici germani din Polonia, România,
Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia şi Ţările Baltice.
Expoziţia descrie unele momente ale
calvarului etnicilor germani din România cum ar fi: preliminariile
deportărilor; deportarea reflectată în documentele Securităţii; reacţii interne
şi internaţionale în legătură cu deportarea etnicilor germani; cazuri fericite
- cum au scăpat de la deportare unii etnici germani; represiunea împotriva
celor rămaşi în ţară - lagărele de muncă; destine individuale ale celor
deportaţi; consecinţele directe şi indirecte ale deportărilor.
Expoziţia va fi deschisă în perioada 3-11
iunie 2010 în Aula Universităţii „Transilvania”din Braşov, Str. Iuliu
Maniu, nr. 41 A, şi va putea fi vizitată de publicul interesat între orele
10-16.
Vernisajul expoziţiei va avea loc joi, 3 iunie 2010, ora 13.00
Semnalăm apariţia volumului Râsul lui Zarathustra. Eseu asupra timpurilor noastre, Editura Fundaţiei Alfa, Cluj-Napoca. Autorul, Gilbert Danco, este un „produs” al şcolii de filosofie din Cluj, şi după un volum de poezie şi un micro-roman, revine în piaţa cărţii cu acest volum de eseuri, în care încearcă, în manieră proprie, să găsească răspunsuri la câteva teme de actualitate. „Zarathustra a devenit personajul nietzscheean care a diagnosticat moartea Omului şi a profeţit naşterea Supraomului. Privind etica sub care rulăm din secolul XX până în secolul XXI, diagnosticul său şi profeţia sa şi-au dovedit validitatea. Trăim astăzi „dincolo de bine şi de rău”: în schimb, valorile existenţei noastre migrează brownian între ceea ce este şi ceea ce nu este profitabil. Acum Zarathustra tace şi râde... Râde şi tace...”
Administraţia Naţională a
Penitenciarelor, în parteneriat cu Ministerul
Culturii, organizează o serie de evenimente culturale în Fortul
13 Jilava, cu scopul de a atrage atenţia asupra acestui loc.
Primul eveniment se va desfăşura în
10 iunie 2010 - ora 11.00.
În program: vernisaj expoziţie
fotografie - Andu Novac; Intervenţie - Mircea Nicolae; Text - Mugur Grosu.
Accesul în Penitenciarul
Bucureşti - Jilava se face numai pe bază de invitaţie. Cei interesaţi pot confirma
participarea la eveniment până în 04.06.2010. Persoană de contact: Dana Cenuşă,
email: dcenusa@yahoo.com, dcenusa@dgp.ro sau telefon: 0756070496.
Din
centrul Hunedoarei, de apuci drumul spre munţi pe valea îngustă a
Cernei, peisajul te cotropeşte cu un amestec de impunător şi dezolant.
Stîncile abrupte, vegetaţia tînără şi apele repezi ale rîului, domolit
oarecum de barajul din amonte, alternează cu rănile încă vii ale
carierelor de piatră şi cu ruinele postindustriale de betoane şi
fierătanii prin care nu mai poţi călăuzi pe nimeni. Laşi pe stînga
drumul ce urcă-n serpentine spre Lacul Cinciş şi-apoi, în Teliucu
Superior, faci brusc la dreapta, atent să n-ajungi la Ghelar. Şoseaua,
spartă şi cîrpită pe alocuri, e destul de bună şi, încet-încet,
descoperi în peisajul din jur urmele metalurgiei fierului de altădată.
Azi, 12 mai 2010,
Comisia pentru recunoaşterea osemintelor slujitorului lui Dumnezeu Episcop
Vasile Aftenie împreună cu un grup de experţi arheologi, antropologi şi în
prezenta avocatului Vicariatului Greco-Catolic al Bucureştilor au
exhumat osemintelor arhiereului.
Operaţiunea face
parte dintr-o serie de demersuri în vederea beatificării osemintele arhiereului
mort pentru credinţă la 10 mai 1950, la spitalul Penitenciarului
Văcăreşti.
Vasile Aftenie a
fost arestat la Bucureşti în 28/29 octombrie 1948. Până în februarie 1949 a
fost închis alături de alţi episcopi greco-catolici în vila Patriarhiei de la Dragoslavele iar
ulterior a primit domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldăruşani. La 24 martie
1949 a fost dus la Ministerul de Interne unde a fost anchetat continuu şi torturat
pentru a-l forţa să renunţe la credinţa sa.
La 25 martie
1950, aflat în beciurile Ministerului de Interne, episcopul Vasile Aftenie a
paralizat şi a fost mutat la spitalul penitenciarului Văcăreşti unde, în
noaptea de 9 spre 10 mai, a decedat, la vârsta de 51 de ani. A fost înmormântat
în cimitirul Bellu Catolic, fără cinstirea care i se cuvenea
Sunt de profesie istoric. Îmi plac munca mea, excursiile la munte, muzica rock şi lucrurile amuzante. Restul... e tacere. PS: Punctele de vedere exprimate pe acest blog nu reprezintă în nici un fel punctul de vedere al instituţiilor la care sunt angajat sau afiliat.
