Dublă lansare de carte la IICCMER

Joi, 17 martie 2011, ora 17.30 la sediul IICCMER din str. Alecu Russo, nr. 13-16, et. 5, ap. 11 se vor lansa două cărţi care reconstituie, prin intermediul interviurilor de istorie orală, două episoade dramatice ale istoriei recente:

Memoria salvată, (II). Cine salvează o viaţă salvează lumea întreagă, (editori Smaranda Vultur şi Adrian Onică), Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2009 (mărturii despre Holocaust şi eforturile unor „drepţi între popoare” pentru salvarea semenilor lor evrei)

şi

Basarabeni şi Bucovineni în Banat. Povestiri de viaţă (editori Smaranda Vultur şi Adrian Onică) - ediţia I, Editura Marineasa, Timişoara, 2010, ediţia a II-a Editura Brumar, Timişoara, 2011 (mărturii despre refugiul basarabenilor şi bucovinenilor, din 1940 şi 1944, despre masacrul de la Fântâna Albă, despre deportarea în Bărăgan în 1951 etc.)

 

La eveniment participă:

Smaranda Vultur (Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, Universitatea de Vest, Timişoara)

Rodica Zafiu (Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti)

Doina Jela (Editura Curtea Veche, Bucureşti)

Romulus Rusan (Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului)

Miodrag Milin (Institutul de Studii Banatice din Timişoara, Academia Română)

Ioan Stanomir (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc)

Adrian Cioflâncă (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc)

Cosmin Budeancă (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc)

Lansare de carte şi film despre Adrian Marino

Volumul Simonei-Maria Pop, Adrian Marino: obsesia trecutului, Gens Latina, Alba Iulia, 2010, este organizat sub forma unui dosar de presă atipic, care încearcă să ofere o perspectivă cât mai obiectivă asupra modului în care s-a născut, evoluat şi finalizat scandalul din vara anului 2010 legat de „colaborarea” lui Adrian Marino cu Securitatea.

Scurtmetrajul documentar, Adrian Marino: ContraTimpuri... este realizat de Alexandru Constantinescu şi suprinde ipostaze inedite ale lui Adrian Marino, regăsibile doar în jurnalele sale de călătorie sau în memorii. Strâns raportat la epoca şi realităţile comuniste, portretul lui Adrian Marino încearcă o reconstrucţie a felului în care a trăit şi a creat criticul clujean în perioada cenzurii totalitariste, insistând mai puţin asupra aspectelor existenţiale dramatice, cât asupra elementelor care l-au motivat să lupte până la capăt pentru a-şi desăvârşi destinul.

Un trailer al scurtmetrajului poate fi urmărit la: http://vimeo.com/20814034

Evenimentul va avea loc luni, 14 martie 2011, ora 15 în Sala Rotonda a Muzeului Literaturii Române, B-dul. Dacia, nr. 12, Bucuresti şi la el vor participa: Gabriel Andreescu, Cosmin Budeancă, V. Ş. Cisteianu, Ovidiu Şimonca.

Mai multe detalii despre structura cărţii mai jos:

Festival de film documentar dedicat drepturilor omului, ediţia a 4-a, Bucureşti 16-21 martie 2011

Ediţia a IV-a a Festivalului de film documentar dedicat drepturilor omului propune şi în acest an o serie de filme documentare interesante, acoperind o sarie de tematici cum ar fi: suferinţa, injustiţia, corupţia, conflictele de familie şi, nu în ultimul rând istoria.

Filmele din acest an din secţiunea Cum se (re)scrie istoria sunt în număr de 5, iar despre acestea, în prezentarea secţiunii, organizatorii spun următoarele:  „Istoria modernă e scrisă în imagini. Uneori imaginile sunt înşelătoare (precum cele filmate în ghetto-ul din Varşovia) iar regizorii trebuie să descifreze arhivele şi să vadă dincolo de suprafaţă. Uneori, imaginile sunt de ajutor: a privi azi imagini româneşti filmate imediat după Revoluţie este arheologie pentru minte. Probabil că am uitat cum ne purtam. Tot aşa, am uitat cum o generaţie întreagă, trăind călare pe comunism şi capitalism, a făcut acest salt impresionant de la una la alta. Sau să fi fost, de fapt, o cădere?

Exista multe alte moduri prin care documentarele abordează trecutul recent: Patricio Guzman sapă după victime pierdute, ascunse sub nisipul deşertului Atacama şi scrutează cerul pentru un răspuns. În Cambodgia, regizorii îi caută pe cei responsabili de orori. Cu alte cuvinte, ororile primesc o identitate. Este deja ceva, este aproape justiţie. Bine-ar fi să avem şi în România un album de familie de acest gen.

 

Cele 5 filme sunt:

·            Un film neterminat

·            Dupa Revolutie

·            Dusmanii poporului

·            Perestroika mea

·            Nostalgia luminii

Prezentarea tuturor filmelor în limba română se găseşte pe site-ul Festivalului, iar cea în limba engleza poate fi consultată mai jos.

IML Cluj încearcă reconstrucţia 3D a feţei lui Teodor Şuşman, liderul unuia dintre cele mai importante grupuri de partizani anticomunişti din Munţii Apuseni

Luptătorul anticomunist Teodor Şuşman ar putea fi readus la viaţă, cel puţin în mediul virtual. Şi asta pentru că Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca va încerca să efectueze reconstrucţia facială a celui mai cunoscut partizan din Munţii Apuseni.

Directorul interimar al IML Cluj, Costel Siserman, a declarat că în momentul de faţă cercetările asupra oaselor şi craniului deshumate în iunie anul trecut în comuna Răchiţele au fost finalizate. Cu toate acestea, medicul legist care se ocupă de analiza osemintelor dezgropate după 60 de ani de când a fost ucis de comunişti trebuie să finalizeze raportul de expertiză care va fi trimis apoi Parchetului Militar.

 

Pentru a vizualiza întreg articolul accesează: http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/iml-cluj-incearca-reconstructia-3d-a-fetei-lui-susman-110698/ 

Dezbatere şi lansare de volum: Reeducarea în România comunistă 1948-1955. Târgşor, Gherla

Joi, 3 martie, orele 17.00, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (Str. Alecu Russo, nr. 13-19, et. 5, ap. 11, sector 2, Bucureşti) are loc o dezbatere şi lansarea volumului Mircea Stănescu, Reeducarea în România comunistă 1948-1955. Târgşor, Gherla, vol II, Polirom, 2010.

La eveniment participă, alături de autor:

Ioan STANOMIR, preşedinte executiv al IICCMER

Dorin DOBRINCU, director al Arhivelor Naţionale

Aristide IONESCU, fost deţinut politic, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale „Memoria", Filiala Argeş

Dumitru LĂCĂTUŞU, cercetător la IICCMER

Lansarea Proiectului „Fenomenul Piteşti” la Cluj-Napoca

După două evenimente de succes în Bucureşti, Proiectul „Fenomenul Piteşti” va fi lansat şi la Cluj-Napoca. Pentru cine nu ştie, este vorba de:

- volumului „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, Polirom, Iaşi, 2010

- filmul „Demascarea”, regia Nicolae Mărgineanu, scenariul Alin Mureşan

- site-ul www.fenomenulpitesti.ro

La eveniment vor participa Ruxandra Cesereanu (scriitor), Ovidiu Pecican (istoric), Virgiliu Ţârău (istoric) Nicolae Mărgineanu (regizor) şi Alin Mureşan (istoric).

Organizatori şi parteneri în organizarea evenimentului sunt: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Fundaţia „Memoria” Filiala Cluj, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”, www.fenomenulpitesti.ro.

Dacă vrei să afli mai multe despre unul dintre cele mai inumane episoade din istoria recentă a României vino luni, 28 februarie ora 17.30 în Sala „Ioan Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”.

Dezbaterea: Rolul lui Mihail Gorbaciov în sfârşitul unui „secol scurt”

Cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a zilei de naştere a preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului - Centrul de Studii Ruse şi Sovietice organizează dezbaterea cu tema: Rolul lui Mihail Gorbaciov în sfârşitul unui „secol scurt” 

Vor participa:

Prof.univ. dr. Gheorghe STOICA (Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române; Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti) - Fundamentul etic şi cultural al reformelor lui Mihail Gorbaciov de la sfârşitul sec. al XX-lea

Dr. Aleksandr VASILIEV (secretar II, Ambasada Federaţiei Ruse) - Atitudinea faţă de Mihail Gorbaciov în Rusia contemporană

Corneliu VLAD (publicist) - Mihail Gorbaciov. Câştigătorul nu ia nimic

Ana-Maria CĂTĂNUŞ (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului) - Andrei Saharov între disidenţă si perestroika

Dr. Florin ABRAHAM (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului) Mihail Gorbaciov şi sfârşitul războiului rece: „actor” sau „regizor”? Repere metodologice

Manifestarea va avea loc miercuri, 2 martie 2011, orele 10.30-13.00, la sediul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Strada Arhitect Grigore Cerchez nr.16 (lângă Piaţa Dorobanţi, prin Str. Muzeul Zambaccian). Mai multe informaţii la tel. 230 69 92

Câteva gânduri la despărţirea de Vasile Paraschiv

 Numele lui Vasile Paraschiv a fost amintit în ultimele zile în câteva articole de presă, pe bloguri şi reţele de socializare. Chiar şi unele posturi de televiziune au anunţat că a decedat, fugitiv însă, pentru a nu consuma din timpul preţios alocat unor discuţii sterile despre… orice altceva.

Observ că a devenit o regulă, în ultima vreme, să ne amintim de oamenii de valoare doar atunci când ne părăsesc. Îi plângem câteva ore sau câteva zile, eventual, la televizor (dacă în viaţa personală a celui decedat sau în circumstanţele decesului se întrezăreşte o sămânţă de scandal care poate să aducă audienţă), apoi îi uităm.

Vasile Paraschiv a luptat pentru demnitatea noastră ca popor, numele lui fiind invocat adesea atunci când se pune întrebarea: Cine au fost opozanţii/dizidenţii regimului condus de Nicolae Ceauşescu? A fost pentru mulţi un model moral, într-o societate în care astfel de modele sunt din ce în ce mai rare, un reper despre ceea ce înseamnă să pui o idee mai presus de orice, să-ţi sacrifici pentru asta liniştea ta şi a familiei, şi chiar să-ţi rişti viaţa.

Azi Vasile Paraschiv a plecat pe ultimul drum, modest şi discret, aşa cum a fost întotdeauna. A avut alături în jur de 100 de persoane. Mult prea puţin faţă de câţi ar fi trebuit să vină, să vadă cum arată un Luptător. Poate dacă ar fi trăit în Polonia ar fi avut parte de funerarii naţionale, dar la noi… Ce mai contează încă un anticomunist mort? Apoi, trecerea la cele veşnice a lui Vasile Paraschiv înseamnă o „povară” mai puţin pentru Stat, care nu mai trebuie să-i plătească despăgubiri pentru sacrificiile făcute în timpul dictaturii comuniste.

De mâine, cei care nu l-au întâlnit vor putea să afle despre el doar din cărţi, articole, poze şi diverse înregistrări, dar nu ştiu cât de elocvente şi convingătoare pot fi toate acestea. Atunci când se va inventa o metodă de a ne transfera amintirile personale şi ce a rămas în sufletele celor care l-am cunoscut, poate o să reuşim să le arătăm celor interesaţi cine a fost cu adevărat Vasile Paraschiv. Dar mă tem că este mult prea departe acea zi. Iar cei care vor deschide cartea de istorie în anii următori şi, poate, îl vor vedea acolo, nu vor înţelege de ce a dus o luptă îndărjită şi inegală cu un regim totalitar, fără să urmărească nici un fel de avantaje personale.

În urmă cu 3 ani Vasile Paraschiv spunea într-un interviu „Nu e suficientă condamnarea teoretică a comunismului”. Dar mă tem că, în ultimii ani, chiar asta se întâmplă, împreună cu o „ignorare practică a anticomunismului”. În ritmul acesta, nume ca cel al lui Vasile Paraschiv va ajunge peste decenii să nu mai însemne nimic. Iar cei care clamează lipsa de repere morale (dar care o fac sincer, nu doar din vârful buzelor), vor trebui să caute cărţile, articolele, pozele şi diversele înregistrări cu Vasile Paraschiv – pentru că doar asta le-a mai rămas de la el – şi, poate, să regrete că au ratat şansa de a-l cunoaşte şi a vedea cum arăta un model de consecvenţă, de moralitate şi de altruism.

Dialog Andrei Pleşu - Adam Michnik

Tradiţia prestigioaselor Conferinţe ale Ateneului, reluată de Filarmonica „George Enescu” în septembrie 2010, prin evenimentul reprezentat de conferinţa Hertei Müller, al cărei amfitrion a fost Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, continuă printr-un nou eveniment, a cărui protagonişti sunt Andrei Pleşu, preşedintele Fundaţiei „Noua Europă”, rectorul Colegiului „Noua Europă”, directorul fondator al săptămânalului „Dilema Veche” şi invitatul special al domniei sale, scriitorul şi publicistul Adam Michnik, redactor-şef al cotidianului „Gazeta Wyborcza”.

Adam Michnik (n. 1946, Varşovia) - redactor-şef al cotidianului de mare tiraj „Gazeta Wyborcza”, istoric, eseist, jurnalist politic. Michnik a devenit o figură emblematică a opoziţiei ilegale, democratice din Polonia anilor 1968-1989. Pentru activităţile sale de disident (în special pentru cele legate de sindicatul „Solidaritatea”) a şi fost închis timp de 6 ani. A fost distins cu prestigioase premii şi medalii internaţionale. Articolele sale sunt publicate în „Gazeta Wyborcza”, dar şi în ziare şi reviste străine („Der Spiegel”, „Le Monde”, „The Washington Post”).

Printre volumele publicate de A. Michnik în ultimii ani se numără Mărturisirea unui disident convertit (2003) şi Furia şi ruşinea (2005).

Evenimentul este organizat de Institutul Polonez, Institutul Cultural Român, Filarmonica „George Enescu” şi va avea loc la Ateneul Român, str Franklin nr. 1-3, în 14 februarie, ora 18:30.

Dorin Tudoran: Vasile Paraschiv şi căluţii de mare

Despre  moartea  lui  Vasile  Paraschiv  am  aflat  acum două ore dintr-un mesaj primit de la Doina Jela. Amestecul de tristeţe, revoltă şi amintiri a pus repede stăpânire pe mine. Primul lucru ce mi-a venit în minte a fost o întrebare formulată pe la începutul anilor 2000 de un tânăr doctorand român care studia în Statele Unite:

“Domnule Tudoran, ce a făcut de fapt Vasile Paraschiv de a-ţi afirmat că nici o enumerare ce include forme de dispreţ, rezistenţă faţă de dictatura comunistă nu poate lăsa pe dinafară numele lui fără să devină astfel o mărturie între incompletă şi total falsă?"

“Totul”, i-am răspuns. După care i-am enumerat tânărului tot ce am crezut că era important să ştie despre Vasile Paraschiv. Apoi, i-am dat o sacoşă plină ochi cu fotocopii, ziare, cărţi, bibliografie, două casete pe care le aveam de la Europa liberă etc. A fost o investiţie excelentă. Îl citesc de când în când pe tânărul de atunci şi mă bucur să văd cât de bine, de organic a integrat în sistemul său de cântărire a comunismului informaţii şi mărturii pe care le-a strâns cu meticulozitate ani şi ani la rând. Şi am zâmbit, întotdeauna cu bucurie, văzând că atunci când dă nume, cel al lui Vasile Paraschiv nu lipseşte.

Nu l-am  întâlnit niciodată pe Vasile Paraschiv. Aşa a fost să fie. Despre el, în aceste zile ale despărţirii de un mare luptător,  vor povesti cei care l-au cunoscut, cei care au luptat şi au pătimit alături de el, cercetători care ştiu astăzi că fără oameni ca Vasile Paraschiv puţine lucruri dintre cele ce au ţinut cândva România pe hartă s-ar fi întâmplat. Eu, unul, vreu să povestesc un episod ce nu are o legătură directă cu Vasile Paraschiv, dar are o mare semnificaţie pentru felul în care l-am înţeles pe acest erou.

Deseori, oameni ca Vasile Paraschiv au fost întrebaţi de ce a au făcut un lucru ori altul, de ce şi-au asumat riscuri enorme când, iată, până şi astăzi, minţi strălucite consideră că asemenea acte erau inutile, erau sortite eşecului, nu contau. Este un demers ce mă duce cu gândul la amintirea altui om la care am ţinut foarte mult, plecat şi el dintre noi acum câteva zile, unul dintre cei mai pricepuţi specialişti din domeniul dezvoltării internaţionale cu care am lucrat în ultimii 20 de ani – Terry H.

Vezi continuarea articolului la: http://www.dorintudoran.com/2011/02/04/vasile-paraschiv-si-calutii-de-mare/#more-6915