Dezbatere şi lansare de volum: Reeducarea în România comunistă 1948-1955. Târgşor, Gherla

Joi, 3 martie, orele 17.00, la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (Str. Alecu Russo, nr. 13-19, et. 5, ap. 11, sector 2, Bucureşti) are loc o dezbatere şi lansarea volumului Mircea Stănescu, Reeducarea în România comunistă 1948-1955. Târgşor, Gherla, vol II, Polirom, 2010.

La eveniment participă, alături de autor:

Ioan STANOMIR, preşedinte executiv al IICCMER

Dorin DOBRINCU, director al Arhivelor Naţionale

Aristide IONESCU, fost deţinut politic, vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale „Memoria", Filiala Argeş

Dumitru LĂCĂTUŞU, cercetător la IICCMER

Lansarea Proiectului „Fenomenul Piteşti” la Cluj-Napoca

După două evenimente de succes în Bucureşti, Proiectul „Fenomenul Piteşti” va fi lansat şi la Cluj-Napoca. Pentru cine nu ştie, este vorba de:

- volumului „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, Polirom, Iaşi, 2010

- filmul „Demascarea”, regia Nicolae Mărgineanu, scenariul Alin Mureşan

- site-ul www.fenomenulpitesti.ro

La eveniment vor participa Ruxandra Cesereanu (scriitor), Ovidiu Pecican (istoric), Virgiliu Ţârău (istoric) Nicolae Mărgineanu (regizor) şi Alin Mureşan (istoric).

Organizatori şi parteneri în organizarea evenimentului sunt: Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, Fundaţia „Memoria” Filiala Cluj, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”, www.fenomenulpitesti.ro.

Dacă vrei să afli mai multe despre unul dintre cele mai inumane episoade din istoria recentă a României vino luni, 28 februarie ora 17.30 în Sala „Ioan Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”.

Dezbaterea: Rolul lui Mihail Gorbaciov în sfârşitul unui „secol scurt”

Cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a zilei de naştere a preşedintelui URSS, Mihail Gorbaciov, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului - Centrul de Studii Ruse şi Sovietice organizează dezbaterea cu tema: Rolul lui Mihail Gorbaciov în sfârşitul unui „secol scurt” 

Vor participa:

Prof.univ. dr. Gheorghe STOICA (Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române; Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti) - Fundamentul etic şi cultural al reformelor lui Mihail Gorbaciov de la sfârşitul sec. al XX-lea

Dr. Aleksandr VASILIEV (secretar II, Ambasada Federaţiei Ruse) - Atitudinea faţă de Mihail Gorbaciov în Rusia contemporană

Corneliu VLAD (publicist) - Mihail Gorbaciov. Câştigătorul nu ia nimic

Ana-Maria CĂTĂNUŞ (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului) - Andrei Saharov între disidenţă si perestroika

Dr. Florin ABRAHAM (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului) Mihail Gorbaciov şi sfârşitul războiului rece: „actor” sau „regizor”? Repere metodologice

Manifestarea va avea loc miercuri, 2 martie 2011, orele 10.30-13.00, la sediul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Strada Arhitect Grigore Cerchez nr.16 (lângă Piaţa Dorobanţi, prin Str. Muzeul Zambaccian). Mai multe informaţii la tel. 230 69 92

Câteva gânduri la despărţirea de Vasile Paraschiv

 Numele lui Vasile Paraschiv a fost amintit în ultimele zile în câteva articole de presă, pe bloguri şi reţele de socializare. Chiar şi unele posturi de televiziune au anunţat că a decedat, fugitiv însă, pentru a nu consuma din timpul preţios alocat unor discuţii sterile despre… orice altceva.

Observ că a devenit o regulă, în ultima vreme, să ne amintim de oamenii de valoare doar atunci când ne părăsesc. Îi plângem câteva ore sau câteva zile, eventual, la televizor (dacă în viaţa personală a celui decedat sau în circumstanţele decesului se întrezăreşte o sămânţă de scandal care poate să aducă audienţă), apoi îi uităm.

Vasile Paraschiv a luptat pentru demnitatea noastră ca popor, numele lui fiind invocat adesea atunci când se pune întrebarea: Cine au fost opozanţii/dizidenţii regimului condus de Nicolae Ceauşescu? A fost pentru mulţi un model moral, într-o societate în care astfel de modele sunt din ce în ce mai rare, un reper despre ceea ce înseamnă să pui o idee mai presus de orice, să-ţi sacrifici pentru asta liniştea ta şi a familiei, şi chiar să-ţi rişti viaţa.

Azi Vasile Paraschiv a plecat pe ultimul drum, modest şi discret, aşa cum a fost întotdeauna. A avut alături în jur de 100 de persoane. Mult prea puţin faţă de câţi ar fi trebuit să vină, să vadă cum arată un Luptător. Poate dacă ar fi trăit în Polonia ar fi avut parte de funerarii naţionale, dar la noi… Ce mai contează încă un anticomunist mort? Apoi, trecerea la cele veşnice a lui Vasile Paraschiv înseamnă o „povară” mai puţin pentru Stat, care nu mai trebuie să-i plătească despăgubiri pentru sacrificiile făcute în timpul dictaturii comuniste.

De mâine, cei care nu l-au întâlnit vor putea să afle despre el doar din cărţi, articole, poze şi diverse înregistrări, dar nu ştiu cât de elocvente şi convingătoare pot fi toate acestea. Atunci când se va inventa o metodă de a ne transfera amintirile personale şi ce a rămas în sufletele celor care l-am cunoscut, poate o să reuşim să le arătăm celor interesaţi cine a fost cu adevărat Vasile Paraschiv. Dar mă tem că este mult prea departe acea zi. Iar cei care vor deschide cartea de istorie în anii următori şi, poate, îl vor vedea acolo, nu vor înţelege de ce a dus o luptă îndărjită şi inegală cu un regim totalitar, fără să urmărească nici un fel de avantaje personale.

În urmă cu 3 ani Vasile Paraschiv spunea într-un interviu „Nu e suficientă condamnarea teoretică a comunismului”. Dar mă tem că, în ultimii ani, chiar asta se întâmplă, împreună cu o „ignorare practică a anticomunismului”. În ritmul acesta, nume ca cel al lui Vasile Paraschiv va ajunge peste decenii să nu mai însemne nimic. Iar cei care clamează lipsa de repere morale (dar care o fac sincer, nu doar din vârful buzelor), vor trebui să caute cărţile, articolele, pozele şi diversele înregistrări cu Vasile Paraschiv – pentru că doar asta le-a mai rămas de la el – şi, poate, să regrete că au ratat şansa de a-l cunoaşte şi a vedea cum arăta un model de consecvenţă, de moralitate şi de altruism.

Dialog Andrei Pleşu - Adam Michnik

Tradiţia prestigioaselor Conferinţe ale Ateneului, reluată de Filarmonica „George Enescu” în septembrie 2010, prin evenimentul reprezentat de conferinţa Hertei Müller, al cărei amfitrion a fost Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, continuă printr-un nou eveniment, a cărui protagonişti sunt Andrei Pleşu, preşedintele Fundaţiei „Noua Europă”, rectorul Colegiului „Noua Europă”, directorul fondator al săptămânalului „Dilema Veche” şi invitatul special al domniei sale, scriitorul şi publicistul Adam Michnik, redactor-şef al cotidianului „Gazeta Wyborcza”.

Adam Michnik (n. 1946, Varşovia) - redactor-şef al cotidianului de mare tiraj „Gazeta Wyborcza”, istoric, eseist, jurnalist politic. Michnik a devenit o figură emblematică a opoziţiei ilegale, democratice din Polonia anilor 1968-1989. Pentru activităţile sale de disident (în special pentru cele legate de sindicatul „Solidaritatea”) a şi fost închis timp de 6 ani. A fost distins cu prestigioase premii şi medalii internaţionale. Articolele sale sunt publicate în „Gazeta Wyborcza”, dar şi în ziare şi reviste străine („Der Spiegel”, „Le Monde”, „The Washington Post”).

Printre volumele publicate de A. Michnik în ultimii ani se numără Mărturisirea unui disident convertit (2003) şi Furia şi ruşinea (2005).

Evenimentul este organizat de Institutul Polonez, Institutul Cultural Român, Filarmonica „George Enescu” şi va avea loc la Ateneul Român, str Franklin nr. 1-3, în 14 februarie, ora 18:30.

Dorin Tudoran: Vasile Paraschiv şi căluţii de mare

Despre  moartea  lui  Vasile  Paraschiv  am  aflat  acum două ore dintr-un mesaj primit de la Doina Jela. Amestecul de tristeţe, revoltă şi amintiri a pus repede stăpânire pe mine. Primul lucru ce mi-a venit în minte a fost o întrebare formulată pe la începutul anilor 2000 de un tânăr doctorand român care studia în Statele Unite:

“Domnule Tudoran, ce a făcut de fapt Vasile Paraschiv de a-ţi afirmat că nici o enumerare ce include forme de dispreţ, rezistenţă faţă de dictatura comunistă nu poate lăsa pe dinafară numele lui fără să devină astfel o mărturie între incompletă şi total falsă?"

“Totul”, i-am răspuns. După care i-am enumerat tânărului tot ce am crezut că era important să ştie despre Vasile Paraschiv. Apoi, i-am dat o sacoşă plină ochi cu fotocopii, ziare, cărţi, bibliografie, două casete pe care le aveam de la Europa liberă etc. A fost o investiţie excelentă. Îl citesc de când în când pe tânărul de atunci şi mă bucur să văd cât de bine, de organic a integrat în sistemul său de cântărire a comunismului informaţii şi mărturii pe care le-a strâns cu meticulozitate ani şi ani la rând. Şi am zâmbit, întotdeauna cu bucurie, văzând că atunci când dă nume, cel al lui Vasile Paraschiv nu lipseşte.

Nu l-am  întâlnit niciodată pe Vasile Paraschiv. Aşa a fost să fie. Despre el, în aceste zile ale despărţirii de un mare luptător,  vor povesti cei care l-au cunoscut, cei care au luptat şi au pătimit alături de el, cercetători care ştiu astăzi că fără oameni ca Vasile Paraschiv puţine lucruri dintre cele ce au ţinut cândva România pe hartă s-ar fi întâmplat. Eu, unul, vreu să povestesc un episod ce nu are o legătură directă cu Vasile Paraschiv, dar are o mare semnificaţie pentru felul în care l-am înţeles pe acest erou.

Deseori, oameni ca Vasile Paraschiv au fost întrebaţi de ce a au făcut un lucru ori altul, de ce şi-au asumat riscuri enorme când, iată, până şi astăzi, minţi strălucite consideră că asemenea acte erau inutile, erau sortite eşecului, nu contau. Este un demers ce mă duce cu gândul la amintirea altui om la care am ţinut foarte mult, plecat şi el dintre noi acum câteva zile, unul dintre cei mai pricepuţi specialişti din domeniul dezvoltării internaţionale cu care am lucrat în ultimii 20 de ani – Terry H.

Vezi continuarea articolului la: http://www.dorintudoran.com/2011/02/04/vasile-paraschiv-si-calutii-de-mare/#more-6915

Ne-a părăsit astăzi şi Vasile Paraschiv

 Lista opozanţilor regimului comunist care ne părăsesc se măreşte cu fiecare zi care trece. Am aflat cu tristeţe că de astăzi trebuie să trecem pe ea şi numele lui Vasile Paraschiv.

Vasile Paraschiv a fost, poate, cel mai cunoscut disident comunist român. Născut în 1928, a fost sedus de tânăr de ideologia comunistă, însă ulterior şi-a dat seama că în spatele teoriei, practica e cu totul diferită. Aşa a ajuns ca decenii la rând să se opună regimului comunist, prin acţiunile sale în vederea înfiinţării de sindicate libere în România, dar şi prin demersurile îndreptate direct împotriva dictatorului Nicolae Ceauşescu.

A fost în nenumărate rânduri arestat, răpit, torturat, internat în spitale de psihiatrie, dar toate acestea nu l-au făcut să renunţe la ideile sale.

A plecat dintre noi trist că, la 21 de ani de la Revoluţia din 1989 nu i s-a făcut dreptate.

În 8 iulie 2008 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România depunea la Parchetul General o plângerea penală împotriva mai multor ofiţeri ai fostei Securităţi, ai Miliţiei, precum şi pe numele unor procurori şi psihiatri, implicaţi în acţiunile represive împotriva lui Vasile Paraschiv. În noiembrie 2008, procurorii au dat neînceperea urmăririi penale.

Într-un proces intentat statului român, Vasile Paraschiv a cerut despăgubiri pentru suferinţele îndurate. I s-a dat câştig de cauză, însă în urma recursului judecat la Curtea Supremă, magistraţii de aici au dat decizie de respingere definitivă şi au decis să nu primească nici o despăgubire.

În 2008 Vasile Paraschiv a făcut unul dintre ultimele sale gesturi simbolice: a refuzat să primească o distincţie din partea preşedintelui Traian Băsescu, motivându-şi gestul astfel: „Sunt obligat să refuz primirea ei de la un comunist, la fel ca toţi ceilalţi care ne-au condus ţara de la Revoluţie şi până azi, împotriva cărora eu am luptat din 1968 şi voi continua să lupt pe cale legală şi democratică până la ultima bătaie a inimii”.

În urma sa au rămas zeci de interviuri, articole şi mai multe volume, dintre care menţionăm doar două, pe care le considerăm reprezentative, şi care ilustrează, după părerea noastră cel mai bine cine a fost Vasile Paraschiv: Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist, Polirom, 2005 şi „Aşa nu se mai poate, tovarăşe Nicolae Ceauşescu! – Memorii după 20 de ani”, Editura Curtea Veche, 2007.

O biografie mai detaliată a lui Vasile Paraschiv poate fi consultată mai jos:

Lansarea proiectului: „Fenomenul Piteşti”

Vrei să afli mai multe despre unul dintre cele mai inumane episoade din istoria recentă a României?

Vino marţi, 15 februarie ora 18 în Aula Magna a Facultăţii de Drept din Bucureşti (B-dul Mihail Kogălniceanu nr. 36-46) unde va avea loc o triplă lansare:

- volumului „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, Polirom, Iaşi, 2010

- filmul „Demascarea”, regia Nicolae Mărgineanu, scenariul Alin Mureşan

- site-ul www.fenomenulpitesti.ro

 Vor lua cuvântul: Ioan Stanomir, Sorin Lavric, Cristian Filip, Nicolae Mărgineanu, Alin Mureşan şi supravieţuitori ai închisorilor comuniste.

Organizatorii evenimentului: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc; Fundaţia Creştină „Arsenie Boca”; Editura Polirom; Fundaţia „Sfinţii închisorilor”; www.fenomenulpitesti.ro cu sprijinul Fundaţiei Konrad Adenauer.